Arhivă : Cronici Înapoi

Maeștri și tineri pe scena de la Sinaia

Publicat: luni, 18 August 2014 , ora 13.24
Alternând serile oferite de artiști consacrați cu cele susținute de tineri aflați la primii pași într-o posibilă carieră interesantă, Festivalul de la Sinaia a continuat ciclul "Generația mileniului III" prin recitalul pianistului Andrei Licareț, alăturând opusuri clasice și romantice, care i-au permis etalarea tușeului rotund, logica unei construcții riguroase, dar mai ales atracția către paginile în sonuri delicate, aducând în prim plan calmul și visarea. Astfel, în Variațiunile în fa minor de Haydn am remarcat limpezimea și fluența discursului, atacurile și ornamentele în "ghirlande" specifice luminozității creației din veacul XVIII, desfășurările ample, dar totul sub semnul unei jovialități ce definește, în mare parte, creația lui "Papa Haydn". Atmosfera s-a schimbat apoi în Șapte piese fantezii op. 116 de Beethoven, trecând de la acordurile masive, la jocurile alerte pe claviatură, anvergura de factură romantică lăsând locul lirismului exprimat simplu și firesc, urmând secvențe pasionate sau meditative, redate cu expresivitate și înțelegere stilistică, pentru ca finalul să readucă învolburările și anvergura aproape monumentală. Rămânând în "spațiul" poetic, Sonata nr. 3 de Chopin a conturat momente intense, figurații rapide, uneori neliniștite, dar și suprafețe discrete, ca de poveste, urmate de neliniști atât de caracteristice frământatului creator, împlinite cumva în pagini generoase. Un recital realizat cu maturitate și tehnică impecabilă, cu o paletă expresivă bogată, stârnind entuziasmul celor din sală, asemeni bisului cuceritor, ca o "cutiuță muzicală", perfect echilibrat, cu tentă (poate) preclasică bine reliefată de pianistul care, în acea seară, a fost "la înălțime".

De Sf. Maria, maeștrii s-au întâlnit cu tineri soliști, pianiștii Roxana și Valentin Gheorghiu cântând, așa cu ne-au obișnuit de multă vreme, la patru mâini, într-o amplă Fantezie în fa minor de Schubert, debutând cu eleganță și frumusețe, cu o excelentă relaționare, continuând însă cu o anume lipsă de relief. Dar maestrul a revenit pe podium și alături de violoncelistul Marin Cazacu, interpretând o splendidă miniatură de Faure (Apres un reve), pianul susținând cu rafinament cantilena sensibilă, așa cum s-a petrecut apoi și în celebra Meditație de Massenet (din opera Thais), abordată de violonista Simina Croitoru cu finețe și lirism; iar Valentin Gheorghiu a convins din nou că se simte bine în muzica de cameră, cântând alături de aceeași violonistă, dar și de violoncelistul Ștefan Cazacu, în Trio nr. 4 de Beethoven, instrumentiștii încântând prin omogenitate și maniera în care s-au completat într-un dialog expresiv și cald, etalând și grație și vervă în mișcările alerte, strălucitoare, chiar cu accente eroice. După pauză, tinerii Simina Croitoru și Ștefan Cazacu au interpretat, la fel de bine, Passacaglia de Handel-Halvorsen, păstrând datele unui dialog viguros sau "de linie", cu evoluții rapide, chiar spectaculoase. Apoi, Marin Cazacu a oferit o reală surpriză melomanilor ce umpleau sala până la refuz, propunând, în compania ansamblului "Violoncelissimo" (alcătuit din studenți sau absolvenți ai clasei sale de la UNMB), partituri din cele mai diverse, de la Adagio de Albinoni care i-a permis artistului să susțină melodia elegiacă acompaniat de opt violonceliști și un contrabasist, toți de o valoare deosebită, reliefată și în cuceritorul Alla turca de Mozart, "adaptat" de Mifune ca într-o joacă amuzantă, cu trimiteri la sonurile country, cu o ritmică subliniată și de percuție; cele două piese de Piazzolla - Oblivion și Libertango - au avut și parfumul și melancolia și temperamentul specific tangou-ului sentimental-pătimaș, o altă binecunoscută partitură - The Final Countdown Europe -, în aranjamentul lui S. Păutza -, electrizând și excepționalii interpreți (membrii ai Orchestrei Române de Tineret) și publicul, tinerii demonstrând că pot să cânte la fel de bine și lucrări din marea muzică și partituri care cer un feeling anume, fie cu sugestii de jazz, fie în spiritul debordantei muzici americane. Iar ca bis au reluat Oblivio în memoria unui renumit medic din Sinaia, pasionat meloman, stins prea curând din viață, căruia Marin Cazacu i-a dedicat întreaga seară, cu adevărat memorabilă.

La sfârșit de săptămână, respectând tradiția, s-au programat întâlniri în aer liber, în Parcul orașului, apoi în curtea Castelului Peleș, în care, când vremea le-a permis între două reprize de ploaie, ansamblul de alămuri și cordarii din aceeași minunată Orchestră de Tineret au trecut "de la clasic la divertisment" și până la folclor de cea mai bună calitate - o dovadă în plus a disponibilității lor față de orice înseamnă muzică bună. Mai ales că în acele zile repetau intens, sub bagheta lui Cristian Mandeal, pentru seria de concerte în care, la Bușteni și Sinaia, apoi la Ateneul Român, aveau să prezinte opusuri pretențioase și ofertante semnate de Beethoven și Șostakovici.


Anca Florea