După cum bine se ştie, Festivalul de la Sinaia se desfăşoară în paralel cu master-clasess în cadrul cărora, maeştri de cotă lucrează cu tineri instrumentişti care, în majoritate, se regăsesc şi în ansamblurile create de fondatorul şi sufletul manifestării, deopotrivă reputat solist şi profesor (pe lângă obligaţiile de excelent organizator) - violoncelistul Marin Cazacu. Alegând el însuşi, din întreagă ţară, cei mai buni instrumentişti, încă elevi sau studenţi, a înfiinţat, în urmă cu câţiva ani, superba Orchestra Română de Tineret, evoluând, încă de la primul concert, sub bagheta lui Cristian Mandeal, apoi un alt ansamblu - Orchestra Romanian Sinfonietta -, alcătuit din instrumentişti cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, invitându-l pe maestrul Horia Andreescu să-l formeze, de asemenea, încă de la debutul ce a avut loc, firesc, la Cazino Sinaia. Iar succesul celor două formaţii şi dorinţa de a promova cât mai mulţi tineri de reală perspectivă, l-a determinat pe Marin Cazacu să lanseze, în actuala ediţie, şi Orchestra Junior, cu tânărul dirijor Gabriel Bebeşelea la pupitru.

Şi cum ideile sunt inepuizabile şi încercarea de a le da o şansă şi de a-i forma pentru o viitoare carieră constituie, pentru Marin Cazacu, o preocupare constantă, a iniţiat şi ciclul "Generaţia mileniului III", incluzând o serie de recitaluri susţinute chiar de către instrumentişti din Sinfonietta şi mai ales din Orchestra Junior, prezentându-se astfel ca solişti, pe o scenă adevărată, în faţa unui public avizat, încântat să descopere că avem, în tânăra generaţie, valori adesea excepţionale. Spre exemplu, vineri 8 august, la Sala Cazino am ascultat nouă copii sosiţi din toate colţurile ţării, unul mai bun decât celălalt, începând cu violonista Irina Barbu (din Bacău) care, la 15 ani, a impresionat, în Allemanda şi Courante din Partita II de Bach, prin echilibrul interior, sunetul plin, generos, şi liniştea cu care a redat pagini dificile tocmai sub aspectul înţelegerii specificului muzicii baroce. Dar Mădălina Ivancia (de la Iaşi) a abordat, la doar 13 ani, o lucrare rapsodică de Vladigherov - Vardar -, etalând de asemenea un sunet bogat şi o tehnică sigură, virtuozitate şi sensibilitate, în expresive secvenţe de joc sau de cântec cu inflexiuni folclorice din Balcani, acompaniată la pian de Ioana Mândrescu, sosită de la Bruxelles pentru a se implica în festival, colaborând apoi şi cu Mihaela Mitrofan (Bucureşti) în Poloneza în re major de Wieniawski, aducând eleganţă, frazare frumoasă şi graţie într-o piesă dificilă, dar incredibil de bine rezolvată la cei 13 ani ai violonistei. Schimbând "registrul", violoncelistul Marius Malanetchi de la Chişinău, studiind însă la Salzburg, deja format la 20 de ani, a abordat Nocturna de Ceaikovski, o cantilenă amintind melodia notalgică a romanţelor vocale scrise de romanticul creator, având şi un sunet amplu şi o linie calmă a discursului, susţinut cu atenţie de aceeaşi excelentă pianistă, care apoi a trecut lejer la o spectaculoasă parte din Concertul de Haciaturian, colaborând cu violonista Dumitriţa Gore (Chişinău), excepţională, la 13 ani, în solicitantul Allegro vivace în care supleţea şi rapiditatea "alergării" arcuşului pe corzi, subtilitatea şi strălucirea expresiei se continuau cu un firesc uimitor, fetiţa blondă depăşind cu mult versiuni interpretative "cu pretenţii" ascultate în timp. Mult solicitată, pianista a acompaniat apoi Rapsodia ungară de Popper, însoţind o violoncelistă din Tg. Jiu - Izabela Ghergu -, studiind, la 15 ani, la Liceul "Lipatti" din Bucureşti, cântând cu inteligenţă şi farmec, alternând virtuozitatea cu sensibilitatea într-o evoluţie clară şi, din nou, sigură în plan tehnic şi expresiv, pentru ca apoi să "atace" dificila Tzigane de Ravel, alături de Beatrice Gagiu de la Ploieşti, studentă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cântând cu aplomb, rezolvând cu discreţie uşoarele scăpări, fără a avea însă supleţea şi rafinamentul cerut de celebrul opus. Iar după binecunoscutul Capriciu nr. 24 de Paganini, parcurs cu acurateţe de violonistul Dan-Iulian Drutac (Chişinău, 17 ani), urmărind logic scriitura virtuoză, Ioana Mândrescu a revenit pe podium pentru a colabora, într-o altă vestită miniatură de acelaşi compozitor - La Campanella -, cu uluitoarea violonistă Maria Marica (din Cluj) care, doar la 15 ani, este de o maturitate incredibilă, sonoritatea rotundă, precizia şi eleganţa dantelăriei ţesute cu o uşurinţă dezarmantă, revelând un talent cu totul special, dublat de o tehnică performantă şi de o expresivitate inteligent dozată, recomandând-o pentru o carieră solistică de mare perspectivă.

Am redescoperit-o cu acest prilej pe Ioana Mândrescu, pianista pe care nu o mai ascultasem din anii studenţiei, evoluând acum la un nivel de real profesionalism, atent cunoscătoare a stilurilor şi a manierei de a colabora eficient şi discret cu soliştii care, de această dată, erau, în parte, mai puţin experimentaţi, deci trebuia să-i urmărească şi să-i susţină cu un plus de atenţie şi supleţe.

Şi în seara următoare a confirmat tuşeul frumos şi experienţa acumulată de pianist în muzica de cameră şi în acompanierea instrumentiştilor, colaborând cu alţi câţiva foarte tineri solişti de excepţie; oboista Loredana Hreciniuc (Suceava) a excelat într-un Allegro din Concertul mozartian, având deja o respiraţie surprinzătoare, un sunet limpede, cursivitate şi supleţe în frazare şi mai ales o cunoaştere stilistică remarcabilă, apoi, după o piesă de Wieniawski parcursă corect, dar cu incertitudini intonaţionale, de către violonistul ieşean Alexandru Bisoc, ne-a încântat violonista Adriana Gabrian în Introducere şi Rondo capriccioso de Saint-Saens, într-o interpretare impecabilă ca linie, desen şi planuri expresive, totul redat în sonuri generoase, cu o tehnică performantă, prefigurând o evoluţie, cred, spectaculoasă în timp. La fel de bun s-a dovedit a fi şi violoncelistul Corneliu Zirbo într-o transcripţie a Variaţiunilor pe o temă de Rossini de Paganini, realizând cu sensibilitate şi siguranţă aria melancolică şi broderiile dificile, dar încadrate logic în demersul cu adevărat artistic; probabil deloc întâmplător, în finalul micro-recitalurilor din acea primă parte a programului, Radu Kis a uluit în Dansul spiriduşilor de Bazzini, o avalanşă incredibilă, ca un perpetuum-mobile năucitor, abordat cu o tehnică sigură şi un aplomb greu de imaginat la vârsta (încă) a pantalonilor scurţi. Pare să fie şi deosebit de meticulos şi precis în tot ce face, un motiv în plus să îl regăsim, după pauză, în calitate de concert-maestru al celei mai tinere orchestre din ţară, care… se năştea în 10 august - Orchestra Junior -, alcătuită din instrumentişti de 12-16 ani, învăţând în aceste zile să cânte, pentru prima oară, în orchestră, o experienţă inedită, dar se pare fascinantă pentru ei, cu siguranţă benefică pentru devenirea lor artistică. Iar dirijorul Gabriel Bebeşelea a demonstrat că ştie să lucreze şi cu cei mici, rezultatul fiind (din nou) surprinzător în ce priveşte omogenizarea, nuanţele discrete (greu de obţinut) şi claritatea exprimării, evident reliefate în Simfonia copiilor de Leopold Mozart, aducând spontaneitatea şi jocul subliniat şi prin instrumente atipice, precum şi în Simfonia nr. 29 de W.A. Mozart, desigur mult mai pretenţioasă, dar păstrând rigoarea şi cursivitatea, preferând tonurile estompate, probabil pentru a sublinia reperele stilistice, gestica dirijorală eficientă şi modul în care Gabriel Bebeşelea le-a dezvăluit instrumentiştilor (parte dintre ei aplaudaţi ca solişti în debutul programului) ce înseamnă să cânte "împreună", să relaţioneze şi să se asculte, regăsindu-se şi în maniera în care au acompaniat-o pe excepţionala violonistă Maria Marica în Vara din ciclul Anotimpurile de Vivaldi. Aplauzele unei săli pline au fost apoi răsplătite cu reluarea unui moment din Simfonia de L. Mozart.

S-a născut o orchestră a celor mici, care se alătură astfel, cum menţionăm, Orchestrei Române de Tineret şi Orchestrei Romanian Sinfonietta, toate create cu pasiune şi devoţiune de Marin Cazacu, cel care i-a selectat pe cei care, acum, se bucură să înveţe, să lege prietenii, să cânte în ansamblu, câţiva dintre ei mai buni apărând şi ca solişti, având astfel o motivaţie şi o perspectivă pentru viitorul lor, o experienţă minunată şi pentru ei şi pentru noi, bucurându-ne de minunatele ansambluri gândite şi înfiinţate de un artist îndrăgostit de muzică, înţelegând importanţa formării şi susţinerii noii generaţii de interpreţi din întreaga ţară.