Arhivă : Cronici Înapoi
Succes pentru Orchestra Română de Tineret la Berlin!
Ovații, ovații, ovații: după două ore de muzică de maximă concentrare și subtilitate, au urmat minute întregi de aplauze din partea unui public extaziat.
Văzând că acesta nu dă semne că s-ar grăbi să plece acasă, orchestra acordă primul bis, un vals de Haciaturian. Jumătate din sală se ridică în picioare. Orchestra tropăie pe podium, în acest fel mulțumind dirijorului Cristian Mandeal, a cărui semnătură artistică pentru reușita concertului este mai mult decât evidentă. Nimeni din sala Filarmonicii din capitala germană nu se mișcă din loc: urmează al doilea bis, o polcă de Johann Strauss. Muzicienii din orchestră se ridică în tact cu muzica, publicul se amuză, atmosfera e incendiară. Dacă închid ochii, nu mi-aș putea imagina că asist la un concert de tineri a căror experiență în orchestră este invers proporțională cu angajamentul și intensitatea cu care participă la desfășurarea evenimentului muzical, ci la un ansamblu de înaltă clasă care își permite un intermezzo, și acela plin de farmec și eleganță.
Este demult trecut de 10 jumătate seara, iar cei aproape 2000 de spectatori nu mai sunt de oprit, sala este complet în picioare, ovațiile se prelungesc minute în șir.
Derulând rapid două ore bune înainte, recapitulez: culori și ritmuri din cele mai variate în "Dansurile românești" de Rogalski, în "Rapsodia spaniolă" de Ravel și în "Dansul celor șapte voaluri" de Richard Strauss. În partea a doua, "Patetica" de Ceaikovski, un monument simfonic realizat cu o tehnică și rafinament impecabile.
Fără îndoială, concertul Orchestrei Române de Tineret la Berlin de ieri seară a fost un triumf pe toate planurile. În primul rand, un triumf al tinerilor din orchestră, al căror debut pe unul dintre cele mai prestigioase podiumuri din lume va fi consemnat ca un punct de referință pentru festivalul care i-a invitat.
A fost indubitabil un triumf al maestrului Mandeal, care și-a dedicat întreaga energie și experiență pentru a asambla din toate colțurile României un corp sonor în același timp omogen dar unde vocile individuale conferă ansamblului contur și personalitate distincte.
În fine, nu exagerez când spun că a fost un triumf al mesajului cultural românesc. Festivalul ansamblurilor orchestrale de tineret Young Euro Classic, aflat în acest an la cea de-a 15-a ediție, nu se teme sp se apropie de temele actuale din politică și istorie. În mod vădit concertul inaugural al ediției din acest an a fost încredintat Orchestrei de Tineret din Franța pentru a comemora 100 de ani de la începutul primului război mondial. Tinerii noștri muzicieni au fost precedați și de concertul Orchestrei omonime din Federația Rusă. La distanță de câteva zile, urmează chinezii (celebra Orchestră a Conservatorului din Beijing!) și un ansamblu din Africa de Sud, urmând ca a doua parte a festivalului să se desfășoare la mijlocul lunii august cu două orchestre germane, una spaniolă și una suedeză.
Românii s-au bucurat în avans de o presă - după părerea mea - neașteptat de favorabilă datorată succesului participării de acum doi ani; s-a vorbit atunci de o adevărată "revoluție în peisajul muzical românesc", când o orchestră de tineret de un asemenea calibru depășeste cu mult nivelul ansamblurilor profesioniste din țara respectivă. Concertul de ieri confirmat și depășit aceste apelative. Îmi doresc însă ca momentul să nu rămână izolat: nu numai în România se resimte acut nevoia reînnoirii instituțiilor, a modului de lucru, a experienței de eveniment cultural și iată, Orchestra Română de Tineret reprezintă cea mai viabilă soluție.