Arhivă : Cronici Înapoi
'Tosca' la Opera Națională București
O montare cu un decor minimalist concentrată pe caracterul personajelor, o montare care pune accent pe emoțiile și pasiunile trăite cu intensitate.
"Cred că acest aspect - preciza asistentul de regie Rudolf Klaban înaintea premierei cu opera "Tosca" - îi va ajuta pe cei ce văd acest spectacol să urmărească personajele să trăiască împreună cu ele fără să fie distrași de un decor masiv."
M-am lăsat și eu purtată de trăirile și emoțiile personajelor pucciniene la al doilea din seria de patru spectacole cu opera "Tosca". În 8 iunie 2014, sala Operei Naționale București s-a umplut de un public nerăbdător să asiste la o montare modernă - proprie unui teatru din spațiul german - Volksoper din Viena - de unde vine această producție realizată în 2008 de regizorul Alfred Kirchner. De altfel Floria Tosca este un personaj destul de modern, după cum afirmă soprana Iano Tamar, ea este impulsivă, îndrăgostită și geloasă a mai spus artista georgiană care mi s-a parut o interpreta credibilă din punct de vedere actoricesc. Spectacolul cu opera "Tosca" este o montare viabilă, plăcută cu personaje bine conturate scenic și de ceilalți doi invitați: tenorul italian Lorenzo Decaro - interpretul lui Mario Cavaradossi și baritonul mexican Luis Ledesma în rolul Scarpia. Mult apreciată, după explozia de aplauze din finalul reprezentației, a fost conducerea muzicală asigurată de dirijorarea canadiană Keri Lynn Wilson.
O muziciană care conduce cu abilitate, am auzit o orchestră fără prea multe decalaje și cu o intonație destul de precisă, însă dozajul de intensități între ansamblu și potențialul vocal existent pe scenă a fost, în momentele de tensiune dramatică dezechilibrat, orchestra acoperindu-i pe soliști care făceau eforturi vizibile pentru a se face auziți. Poate că următoarele spectacole care-l vor avea la pupitrul dirijoral pe Adrian Morar vor fi mai echilibrate din acest punct de vedere.