Arhivă : Cronici Înapoi
Întâlnirile JTI la cea de a XV-a ediție
Au trecut 15 ani de când Întâlnirile JTI oferă bucureștenilor posibilitatea de a se bucura de spectacole susținute de cele mai bune trupe de balet ale momentului și de artiști ce au atras asupra lor atenția întregii lumi contemporane a dansului. În Întâlnirile JTI i-am urmărit și i-am aplaudat până acum pe Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Cullberg Ballet, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem si Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet din San Francisco și Vortice Dance Company. Spectacole de neuitat pentru care nu obosim să rostim magicele cuvinte "Mulțumim, Gilda Lazăr!"
În cadrul Întâlnirilor cu numărul 15 i-am primit în dar pe artiștii dansatori și coregrafi Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui în spectacolul intitulat simbolic Dunas, și prezentat în seara zilei de 10 mai pe scena Operei Naționale din București. O combinație de introvertită spiritualitate arabă și extrovertită explozie de flamenco iberic. Se poate? Da, se poate! Dar numai atunci când interpreții sunt maeștri într-ale mișcării și imaginii, expresivității corporale și încărcăturii emotive, exploziei de temperament și vibrației interioare discrete, la unison.
Maria Pagés este recunoscută pe plan internațional pentru conceptul personal asupra esteticii artei flamenco. Întotdeauna m-au impresionat libertatea controlată a acestui dans, forța sălbatecă pe care o emană dar și profunzimea filosofiei sale care spune - cred - nu păstra nimic ascuns în tine, aruncă, bucurie sau durere, în cele patru zări, înaripează-te sau eliberează-te prin vărsarea prea-plinulului de bucurie sau durere.
Sidi Larbi Cherkaoui a primit în 2009 Premiul Cultural European Kairos și a fost apreciat de juriu pentru că a pus, prin dans, "întrebări despre existența umană, exprimate prin mișcare și pentru legăturile create între elemente diferite din culturi diferite".
Desigur, fișa succeselor celor doi dansatori și coregrafi este mult mai consistentă, dar le-am ales, dintre detalii, pe cele care îmi servesc în acest comentariu. Faptul că nu sunt numai interpreți, ci și creatori de mișcare, implicit de imagine, ajută enorm spectacolului comun, care nu se rezumă la mișcare pe/și muzică, ci implică într-un demers complex lumina și umbra, vălurile și iluzia, concretul scenei cu fantasticul imaginat de desenele pe nisip proiectate pe un ecran imens. După ce s-a încordat în mișcări colțuroase și ritmuri dificile bătute aprig din picioare, dansatoarea de flamenco se relaxează acceptând ca din brațele ei acum unduitoare ca dunele de nisip în perpetuă lentă mișcare, să apară crengi, frunze și flori... Vălurile sunt, pe rând, elemente de costum, de decoruri sau accesorii de imagine/ecrane uriașe. Despre ce se vorbește, despre ce se povestește? Despre viață, despre moarte, despre dragoste, despre luptă, despre gingășie, despre singurătate despre… viață cu majorele ei implicații. Limbajele sunt diferite, sentimentele și atitudinile comune unor universuri misterioase și fascinante, fiecare în parte - cel iberic și cel arab - care sfârșesc într-o îmbrățișare ce contopește totul sub semnul unui singur cuvânt-simbol: omenesc. Dansul și imaginile sunt sugestiv susținute și completate de muzica originală compusă de Szymon Brzoska și Ruben Lebaniegos. 75 de minute de încântare, de visare, de bucurie, de frumos…pentru care mulțumim celor doi artiști Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui care și-au unit talentul, sensibilitatea și știința într-un spectacol de unică și mai ales originală amprentă.