Arhivă : Cronici Înapoi
Stagiunea de Marți seara - 15 aprilie 2014
"O seară muzicală aparte în care sunetul este personajul principal, iar emoțiile publicului - scena." - astfel i-a întâmpinat pianistul Florian Mitrea în scurta prezentare oferită melomanilor prezenți la încă un recital din Stagiunea de Marți seară. Un public numeros și entuziast ce aștepta cu nerăbdare și interes recitalul unui pianist deja afirmat în peisajul muzical, cu un palmares important - Florian Mitrea fiind câștigătorul Concursului Internațional de Pian Viena - Panmusica 2010 - și cu apariții peste hotare la care râvnesc mulți tineri instrumentiști. Florin Mitrea a susținut deja recitaluri la Eroica Saal din Vienna, și la Londra la St. Martin-in-the- Fields, Catedrala St. James', Steinway Hall și Drapers' Hall.
După concertul de la Ateneul Român urmează alte două recitaluri la Londra la St. Anne's Kew, în 4 mai și King's Place, în 28 iunie. O carte de vizită importantă pentru un pianist în vârstă de 25 de ani, masterand la Academia Regală de Muzică din Londra, Florian Mitrea și-a demonstrat talentul, virtuozitatea, experiența acumulată, maturitatea și nu în ultimul rând capacitatea de a duce la capăt cu brio un program extrem de dificil, despre care a precizat:
"Liszt este compozitorul datorită căruia cânt la pian pentru că a fost o vreme când mi-aș fi dorit ca pianul să cânte în orchestră, îmi plăcea repertoriul simfonic, dar ceea ce a făcut Liszt pentru pian m-a determinat să-mi doresc să învăț această sonata cu care am și ieșit prima dată în public… m-am bucurat foarte mult că am putut să o cânt… Pe de altă parte, Prokofiev se numără printre compozitorii mei favoriți de secol XX. Am legat Schubert de Prokofiev în ideea că avem două sonate în la minor sau major dar cu o lume ideologică extrem de diferită, iar de partea cealaltă este Liszt care se joacă cu culoarea sunetului și unde ne putem uita la culoare decât la Debussy și atunci alegerea a fost, oarecum, simplă… Cred că fiecare compozitor a încercat să exprime o bogăție emoțională și de idei… La Prokofiev mă gândesc mai mult la idei pentru că el a luptat împotriva sistemului, nu s-a conformat niciodată cu cerințele, de exemplu în partea a doua din sonată eu am încercat să o cânt mai înspre muzică de balet dar sunt unii care o consideră un scherzo sarcastic și genul acesta de ironie în muzică nu mai era acceptat de regim. Iată câte elemente se ascund în spatele unei muzici, din aceste motive iubesc sonata foarte mult, e plină de substanță, de idei, iar finalul care pe mine mă fascinează, parcă simți cum războiul bătea la ușă și se declanșa această conflagrație care ne-a zdruncinat umanitatea în secolul XX… N-am mai cântat acasă și presiunea a fost imensă, au fost în sală cele două profesoare care m-au format, prieteni, familie și, desigur, e Ateneul la care, de mic, mă uitam cu smerenie…"
Un tușeu cald și omogen stăpânit cu o bună tehnică pianistică am sesizat în cântul tânărului muzician Florian Mitrea, într-un program în care a "mânuit" culorile sunetelor cu abilitatea unui veritabil pictor. Cu sigurantă publicul care a umplut până la refuz Sala Mică a Ateneului Român în seara zilei de 15 aprilie a vibrat, descoperind sunetul sub formă de culoare în preludiile lui Debussy, multitudinea de stări din sonata în si minor de Liszt, vocalitatea plină de expresivitate din Sonata în la minor de Schubert și tumultul tensiunilor emoționale din a șasea sonată, în la major a lui Prokofiev. Recitalul realizat de Florian Mitrea a stârnit ovațiile melomanilor care au aplaudat minute în șir rechemându-l de mai multe ori la rampă.