Arhivă : Cronici Înapoi
MITGIFT - un film documentar de Roland Blum, muzica semnată de Isidora Diefenbach
Filmul documentar "Zestrea", care a avut premiera oficială aseară, joi, 27 februarie 2014, la cinematograful Babylon din Berlin, este un adevărat poem. Filmat în trei etape: imediat după schimbarea regimului în 1989, apoi 10 ani mai târziu și, în fine, anul trecut, cele 90 de minute ale peliculei documentează moștenirea cu care fosta Republică Democrată a venit în momentul reuniunii cu restul Federației Germane de Vest: și anume, o catastrofă ecologică de proporții.
Poluarea, așa cum este de cele mai multe ori ilustrată de mass media, este prezentată de câteva imagini devenite standard: ape murdare, ceruri cenușii-negre, mormane de gunoi, peisaje deteriorate, aer îmbâcsit și irespirabil, sărăcie, dezolare. Deși prezente și în filmul lui Roland Blum, aceste imagini nu constituie însă principalul motor al peliculei, ci personajele intervievate la distanță de 10-12 ani de la evenimentele din 1989 până în prezent. Cei care și-au văzut existențele dramatic modificate prin căderea unui regim ce părea la vremea respectivă de neclintit; oameni simpli dar conștienți de valoarea apei și aerului curat și de limitele globalizării industriale: aceștia sunt cei care, aflați la ultimul nivel decizional al unui sistem opresiv, au găsit totuși forța necesară de a-și face auzite vocile și de a-și revendica dreptul la un pământ curat.
Muzica a semnat-o compozitoarea de origine română Isidora Diefenbach. Născută la Craiova și absolventă a Universității de Muzică din București la Secția Compoziție, ea și-a făcut cu această ocazie debutul în domeniul muzicii de film. "O experiență extraordinară mai ales în privința colaborării cu profesioniști nu numai foarte experimentați, ci și mai ales profund implicați în aspectele umane și istorice ale mediului înconjurător", după cum spunea aseară compozitoarea.
"Zestrea" este o poveste cu rezonanță globală extrem de actuală; aceeași forță de expresie am putea-o regăsi în oricare alt colț al fostului bloc comunist sau în America, în Africa sau în China zilelor noastre. Iar muzica Isidorei Diefenbach, desprinsă dintr-o suită de piese pentru pian solo sau violoncel și pian, interpretate de compozitoare însăși, a însoțit subtil narațiunea subliniidu-i vulnerabilitatea umană, element esențial și universal.