Nu cunosc o altă scenă lirică dintr-o mare capitală muzicală care să poată - şi să dorească! -şi să organizeze timp de o săptămână, un festival de operă pentru copii. Un astfel de Kinderfestival s-a desfăşurat la sfârşit de februarie la Berlin, la Opera comică, o instituţie muzicală emblematică pentru oraş. Aici, în perioada 19 - 23 februarie, au fost prezentate cinci spectacole destinate celor mai mici melomani. De apreciat la justă valoare faptul că toate aceste cinci titluri se regăsesc în repertoriul curent al "casei". În festival , ele au fost adunate într-o săptămână, cu spectacole seara de seară (uneori şi după-amiaza, de la ora 16), ca o mândră demonstraţie de forţă şi de performanţă artistică, să recunoaştem, deloc uşor de egalat.

Festivalul de operă pentru copii organizat de Komische Oper Berlin a început cu Dragostea pentru cele trei portocale de Serghei Prokofiev. Este o producţie destul de veche -premiera în iunie 1988 - dar de foarte mare succes, motiv pentru care titlul a fost reluat în această stagiune şi, plasat cu mândrie în deschiderea festivalului. Sub bagheta dirijorului Mihkel Kütson, în regia lui Andreas Homoki şi în scenografia lui Frank Philipp Schlößmann, fantastica poveste a prinţului melancolic ce pleacă în căutarea celor trei prinţese transformate în portocale şi, după aventuri când dramatice, când amuzante, reuşeşte să o salveze doar pe una dintre ele, alături de care va trăi fericit şi mulţumit până la adânci bătrâneţi, se desfăşoară timp de două ore şi 30 de minute într-un spaţiu feeric, colorat, atrăgător, surprinzător şi în continuă mişcare.

Tot compozitorul Serghei Prokofiev semnează şi cea de a doua ofertă muzicală a festivalului, povestirea simfonică Petrică şi lupul. Afişul anunţă clar "concert pentru copii, începând cu vârsta de 5 ani!" cu durata de 50 de minute. Extrem de folositoare tuturor, mici şi mari, sunt prezentarile ce preced spectacolele şi care se desfăşoară în foaierul de la primul etaj al clădirii operei. Aici, copiilor li se vorbeşte pe limba lor despre lucrare, despre compozitor, despre poveste… şi li se oferă chei - teme muzicale sau jocuri de cuvinte - pe care să le memorizeze, să le recunoască atunci când sunt rostite pe scenă şi, de ce nu, să le cânte sau să le rostească împreună cu artiştii.

Pentru acest festival, foaierul a devenit o pădure luxuriantă, cu animale uriaşe - girafe, hipopotami, urşi…..Efectul este impresionant. L-am simţit şi eu, cu uimire şi cu încântare când am participat la cele două spectacole următoare, singspiel-ul Hainele cel noi ale împăratului şi opera pentru copii Ali Baba şi cei 40 de hoţi.

Hainele cele noi ale împăratului este o poveste interesantă şi inteligentă inspirată scrierea lui Hans Christian Andersen. Muzica îi aparţine compozitorului ceh Miloš Vacek (1928 - 2012). Datată 1962, partitura se înscrie pe linia tradiţională a muzicii cehe conturată de Smetana şi de Dvorak. Datorită posibilelor interpretări cu nuanţe sociale şi politice, reprezentarea operei în limba cehă a fost interzisă. Astăzi însă, lucrarea este jucată pe toate scenele ce îşi doresc un repertoriu bun pentru copii. Este vorba despre un rege preocupat doar de persoana lui, în general şi de hainele lui, în special. Viaţa la curte devine astfel o permanentă paradă a modei şi toate lucrurile importante pentru ţară şi pentru popor sunt date uitării. Povestea pedepseşte minciuna, linguşeala, orgoliul….Regelui i se vorbeşte despre straie noi şi minunate care însă nu pot fi văzute decât de cei deştepţi, niciodată de cei proşti. Şi pentru că nimeni nu doreşte să fie luat drept prost, toţi, inclusive regale pretind că "văd " noile haine. Mândru, regele apare pe scenă…..gol şi doar vocile sincere ale copiilor - de pe scenă şi din sală - îndrăznesc să spună adevărul.

Tema este generoasă în sugestii de adaptare scenică. Regele poartă mereu în braţe un câine de talie mică, un câine adevărat ce-şi joacă rolul cu discreţie dar şi cu implicare, atunci cînd este nevoie. Prezenţa animalului dă un ton de intimidate întregului iar reacţia sălii este uşor de prevăzut. Copiii din sală sunt permanent implicaţi într-un demers interactiv la care participă cu mare plăcere. Care mai de care cântă şi dau replici deja cunoscute din introducerea la care au participat cu toţii, înainte de spectacol. Pentru deconspirarea împăratului, sunt aduşi pe scenă din public doi copii, un băiat şi o fetiţă îmbrăcaţi în costume şi instruiţi pe loc ce şi când să spună. Bătălia pentru a fi ales este… pe viaţă şi pe moarte!

Instituţia face tot ce se poate ca toţi cei mici să se simtă bine şi în largul lor. La garderobă, li se oferă perne care, amplasate pe scaune, îi înalţă cu cca. 10,12 cm. astfel încât să stea comod şi să vadă bine. Artiştii îşi iau foarte în serios rolurile. Orchestra operei este dirijată de Uwe Sandner, regia este semnată de Lydia Steier, scenografia concepută de Benita Roth şi costumele multicolore şi în tăieturi şocante, imaginate de Alfred Mayerhofer. În rolul titular Carsten Sabrowski este absolut minunat şi îi dau replica pe măsură cântăreţii Cornelia Zink, Christoph Späth, Hans Gröning, Philipp Meierhöfer, Stephan Boving, Katarina Morfa.