Arhivă : Cronici Înapoi
Noi documente achiziționate de Muzeul Național George Enescu
Recent, Muzeul Național "George Enescu" a achiziționat, prin licitația de la Artmark, câteva lucrări de artă și documente extrem de interesante, prezentate acum publicului în cadrul unei expoziții de real interes, într-o seară împlinită printr-un recital de ținută.
În prima zi de iarnă bucureșteană din acest noiembrie, publicul destul de numeros a descoperit fie desenul în peniță înfățișându-l pe Enescu, realizat în 1946 de Gheorghe Tomaziu, fie cel în creion color surprinzându-l pe Mihail Jora în viziunea lui Theodor Pallady - ambele comentate de istoricul de artă Dana Dragomir -, precum și o fotografie inedită a Maestrului alături de editorul Enoch, discutând, probabil la Paris, despre o partitură sau celebrul portret al Marucăi Cantacuzino, dar cu semnătură; într-o vitrină, două documente atrag atenția - un memoriu adresat de Enescu președintelui Ateneului, dar mai ales cartea de onoare a Orchestrei Ministerului Instrucțiunii Publice, ansamblu care, după cum a subliniat muzicologul Viorel Cosma, a activat în perioada 1906-1919, devenind, în 1920, Filarmonica din București - o adevărată istorie a concertelor susținute sub baghete de prestigiu, cu soliști importanți, fiecare așternând gânduri și aprecieri elogioase adresate orchestrei; printre ei, Enescu sau Jora, dar și Castaldi sau chiar tânărul Arthur Rubinstein. Cum au ajuns asemenea documente în colecții particulare, cine le-a scos la licitație, nu se va afla, probabil, niciodată, dar faptul că au intrat în patrimoniul Muzeului merită apreciat cu deosebire.
Era firesc, într-un astfel de context, ca în aula Palatului Cantacuzino să se audă din nou vioara lui Enescu - acel splendid Guarneri - Catedrala aflat de asemenea în "colecția" Muzeului, pus la dispoziția excelentului violonist Gabriel Croitoru care, pentru început, a cântat secvența Lăutarul din suita Impresii din copilărie de Enescu, apoi în compania pianistului Horia Mihail a abordat și Impromptu concertant de același compozitor, dar și opusuri de Kreisler - Liebesleid și Liebesfreud -, urmând Melodii lăutărești de Sarasate și Sonata nr. 8 op. 20 de Beethoven. Evoluând pentru prima oară în această "formulă" în ambianța Muzeului "Enescu", interpreții au convins că relația lor în duo este echilibrată și bine sudată după numeroasele recitaluri susținute în ultimele stagiuni, completându-se și adesea intuind intențiile expresive ale partenerului de dialog, reușind versiuni poate mai robuste și temperamentale decât cele în care primează poezia, sensibilitatea și delicatețea filigranului abia sugerat, dar cu puternic impact asupra publicului care, aplaudând încântat, a fost răsplătit cu un bis cuceritor - Frumosul rozmarin de (același) Kreisler.
O seară specială, sub semnul lui Enescu, al marii muzici și al marilor muzicieni care, prin achizițiile făcute, și-au găsit locul cuvenit în Muzeul ce merită vizitat și de către cei dornici să descopere, spre exemplu, acea carte de onoare ce păstrează între coperți semnături ilustre, mărturie a nivelului vieții noastre muzicale la începutul veacului trecut. Păcat că în sală nu s-au aflat și cronicari - măcar cei care clamează necesitatea promovării creației și creatorilor noștri - dar important rămâne faptul că publicul este interesat, pe bună dreptate, de evenimentele propuse de Muzeu, directorul Cristina Andrei anunțând încă de pe acum alte repere atractive, chiar și în prag de Sărbători.