Arhivă : Cronici Înapoi
'In Memoriam Robert Dumitrescu'
Fiecare (re)întâlnire cu Studioul de muzică veche reprezintă nu doar o încântare, ci un moment "de bine", de încărcătură spirituală, o oază de liniște interioară pe care și repertoriul ales și interpretarea elevată o oferă ascultătorului. Dar concertul susținut, la mijloc de noiembrie pe scena Ateneului, a avut conotații aparte, fiind "In memoriam Robert Dumitrescu", cel care a fost membru al Studioului încă de la înființare, realizând, de-a lungul timpului, și numeroase adaptări ale unor opusuri "de epocă" pentru structura ansamblului. Ani la rând membru al Orchestrei Radio, violoncelistul Robert Dumitrescu a fost atras și de compoziție și de instrumentele "vechi", cântând la viola da gamba sau la lăută, alături de colegii săi din Studio. Trecerea sa în lumea "de dincolo" a determinat readaptarea lucrărilor abordate de ansamblul în care au continuat să evolueze Georgeta Stoleriu, Verona Maier, Anca Iarosevici - formulă în care s-a derulat și seara omagială, propunând însă și elemente de noutate, deosebit de interesante. Astfel, chiar în prima lucrare - Anagrama Mânăstirii Putna de Robert Dumitrescu -, celor trei muziciene li s-a alăturat violoncelistul Eugen-Bogdan Popa, integrându-se și ca sunet și mai ales ca manieră de cânt specificului unei asemenea creații în care muzica de strană sau cea de sorginte orientală se îmbină inspirat, vocea limpede a sopranei înălțându-se și completându-se (și) cu percuția discretă, cu linia violei da gamba sau cu intervențiile clavecinului.
Dar Verona Maier a anunțat că Studioul a creat un Premiu "Robert Dumitrescu", acordat pentru "preocupări în muzica veche", oferit chitaristului Costin Soare, cel care apoi a interpretat superb, în propria sa adaptare, Sarabanda și Giga din Suita nr. 1 pentru lăută de Bach, compozitor din creația căruia aceeași Verona Maier a ales un Coral pentru orgă, aducând calmul și sobrietatea reculegerii și împăcării; iar în Suita medievală din sec. IX-XII adaptată de Robert Dumitrescu, atmosfera de altădată, elegantă, delicată și adesea plină de voioșie a fost reliefată prin percuția diversă, volutele violei da gamba tenor și ale glasului sopranei Georgeta Stoleriu care apoi, într-o altă lucrare de Robert Dumitrescu - Ecouri moldo-valahe -, a susținut la rândul său percuția transparentă și plină de farmec, în timp ce Anca Iarosevici și Eugen Popa au brodat un dialog de mare finețe, punctat de pizzicato și glissando-uri, precum și de melopeea cu tentă bizantină de o frumusețe filigranată. Ruga și sonurile "de catedrală" s-au regăsit în Domine Deus de Vivaldi, soprana conferind un plus de rafinament liniei melodice care, împlinită de orgă și viola da gamba, s-a înălțat cu simplitate și credință, atmosferă prelungită prin Coralul BWV 659 de Bach, interpretat de Verona Maier și Anca Iarosevici cu gravitate și, din nou, cu o sobră reculegere. Iar după suita medievală de sec. XII-XIII Cantigas de Santa Maria de Alfonso X El Sabio (adaptare Robert Dumitrescu), plină de grație și lumină (soprana cântând și la lăută, apelând și la percuție, asemenea Veronei Maier, alături de viola da gamba tenor a Ancăi Iarosevici), glasul vibrant și încărcat al Georgetei Stoleriu a impresionat, ca de fiecare dată, în terifiantul Tatăl Nostru de Felicia Donceanu, împlinind cu o trăire ardentă și profund umană acea ambianță care, întreaga seară, a stat sub semnul rugii și al muzicii prioritar de factură religioasă, pusă în valoare de muzicienele din Studioul de muzică veche și de colaboratorii lor, omagiind astfel memoria celui care a fost Robert Dumitrescu.