În anul 2009, UNESCO declara tango-ul parte din world's "intangible cultural heritage". Un gest care impresionează profund şi te provoacă să cauţi motivele pentru care un dans în doi, cu dată de naştere în anii 1890, pornind de pe malurile fluviului Rio del Plata, graniţa naturală dintre Argentina şi Uruguay s-a răspândit rapid în întreaga lume devenind nemuritor. În speranţa că voi găsi răspunsul dorit, am participat la un concert susţinut duminică, 20 octombrie, ora 20:00, la Sala ArCuB din Bucureşti de Nuevo Tango Quintet din Timişoara (Alin Stoianovici - acordeon cromatic, Lucian Petrilă - vioară, Roxana Yvonne-Coşereanu - pian, Ion Dorobanţu - chitară, Johnny Bota - contrabas) şi invitata lor, cântăreaţa argentiniană Marili Machado, organizat de Institutul Cervantes din Bucureşti şi susţinut de Ambasada Argentinei în România.

O primă parte, pur instrumentală, ne-a oferit lucrări de Astor Piazzolla - marele creator al stilului Nuevo Tango in anii '50, cel care sparge graniţele impuse ale dansului şi, prin fuziunea tradiţiei cu contemporaneitatea improvizaţiei jazz-istice şi performanţele instrumentelor electronice, deschide/oferă posibilităţi îndrăzneţe şi generoase pentru viitor. Cvintetul tradiţional alătură bandoneon (acum acordeon cromatic), vioară, chitară, contrabas şi pian.

Cei cinci muzicieni timişoreni, de formaţii variate în universuri muzicale diverse de la clasic la jazz, au reuşit nu numai să înveţe dar să şi vorbească un limbaj nou, complex şi profund prin expresivitatea şi încărcătura lui, de o fantezie inepuizabilă, dificil şi solicitant prin practica instrumentală şi scriitura ritmică. Am admirat mai ales virtuozitatea şi strălucirea acordeonului lui Alin Stoianovici dar ar fi nedrept să nu acordăm cuvenita preţuire şi contrabasului lui Johnny Bota (acelaşi Johnny Botta ce şi-a legat numele şi arta de celebra Bega Blues Band), viorii lui Lucian Petrilă, chitarei lui Ion Dorobanţu ( pe care aş fi dorit-o mai "în faţă" căci ştiu că merită şi poate) sau pianului Roxanei Yvonne-Coşereanu. Cei cinci instrumentişi formează un corp comun, perfect armonizat, iar grija pentru detaliul pulsaţiei ritmice sau al sonorităţilor specifice, ce transformă uneori şi pianul, şi contrabasul, şi vioara în instrumente de percuţie, este doar un pilon al arcului ce conturează imaginea de ansamblu a întregului muzical în care funcţionează perfect zicala înţeleaptă toţi pentru unul şi unul pentru toţi.

Cântăreaţa, chitarista şi actriţa Marili Machado născută la Buenos Aires, a studiat canto la renumitul Teatru Colon din capitala Argentinei şi şi-a început cariera în anii '90 interpretând atât tango cât şi folclor argentinian. Temperament debordant, total lipsită de inhibiţie, interpreta trăieşte în fiecare piesă o poveste complexă şi plină de înţelesuri. Chitara şi jocul de scenă, puternic implicat, reuşesc să abată atenţia de la neputinţele unei voci de la care interpreta cere mai mult decât poate primi. Sunt de admirat în schimb abilitatea şi eficienţa cu care micile imperfecţiuni pot fi inteligent transformate (uneori) în mijloace de expresie.

Colaborarea dintre membrii trupei timişorene şi cântăreaţa descinsă tocmai de la Rio de Janeiro, cu un repertoriu alcătuit din şlagăre ce au făcut înconjurul lumii (printre ele Invierno porteño de Eladia Blásquez, Balada para un loco de Horacio Ferrer si A. Piazzola, Oblivión de Horacio Ferrer si A. Piazolla, Siempre se vuelve a Buenos Aires de Eladia Blásquez, Milonga de la Anunciación de H. Ferrer si A. Piazzola…) s-a dovedit benefică. În interpretarea lor, tangoul argentinian (sau nu!) nu s-a putut simţi decât acasă căci, muzicienii români nu au învăţat doar regulile unei limbi străine, pe cât de minunată pe atât de complicată, ci au reuşit să depăşească semnul scris şi să acceadă mental şi sentimental în inefabilul tărâm al poeziei, în care se mişcă liber, oriunde şi oricând, acest dans.

A fost o seară minunată, în care ne-am simţit cu toţii frumoşi şi tineri. Pur şi simplu. Poate tot atâtea răspunsuri la întrebarea de ce tangoul argentinian a primit statutul de patrimoniu cultural al umanităţii.