Arhivă : Cronici Înapoi
Muzică bună la Cazino
Ediția din acest an a Festivalului internațional "Enescu și muzica lumii" derulat prioritar la Sinaia, aduce câteva noutăți chiar în ce privește concepția programului, dar și extensia manifestărilor, deopotrivă pentru că de această dată se derulează între 6-20 august, dar și pentru că se corelează cu stagiunea estivală de la Ateneu, așa încât toate programele pe care le aplaudăm sub acea cupolă se regăsesc și la Sinaia sau chiar în alte orașe.
Astfel, aici au concertat și orchestrele sosite din Polonia sau din Austria, iar aseară am reascultat instrumentiști de marcă, parte din țară, parte din străinătate, reuniți, ca și anul trecut, pentru a oferi publicului extrem de numeros opusuri romantice de mare frumusețe. Pentru început, violoniștii Liviu Prunaru și Valentina Sviatlovskaia, violoncelistul Marin Cazacu și contrabasistul Dorin Marc au abordat Sonata a quarto nr. 3 compusă de Rossini la doar 13 ani, aspect deosebit de interesant pentru că în prima parte am regăsit repere clare din viitoarele sale opere, o scriitură deja cu personalitate, purtând "semnătura" ce avea să devină curând inconfundabilă; vervă, eleganță, linii melodice și structuri ritmice pregnante, delicatețe și volute spumoase au fost puse în valoare de interpreți într-un demers cu adevărat artistic, aducând și pagini solistice alerte și momente de ansamblu în care omogenitatea, fluența și relaționarea impecabilă erau "la ele casă". Toate acestea s-au reliefat din plin și în celebrul Octet de Mendelssohn, cei patru avându-i ca parteneri pe violoniștii Roxana Oprea, Rafael Butaru, violiștii Cristian Ifrim și Cristian Andriș; o versiune interpretativă elevată, alternând secvențele virtuoze cu cele pline de poezia și farmecul unei partituri compuse, de asemenea, în adolescență, dar surprinzătoare prin maturitatea scriiturii și prin construcția impecabilă, redată cu profesionalism de către instrumentiști (totuși) din generații foarte diferite. Iar după pauză am ascultat Cvintetul cu pian op. 34 de Brahms (Liviu Prunaru, Valentina Sviatlovskaia, Cristian Ifrim, Marin Cazacu, la pian Maruxa Llorente). Sobru, uneori grav, alteori meditativ, cu sonuri estompate de o finețe aparte și desfășurări generoase, aș spune chiar cu o tentă monumentală, iar în partea a treia cu o evoluție compactă, cu formule scurte, percutante, ca într-o avalanșă cuceritoare, așa încât aplauzele prelungi și ovațiile entuziaste au fost răsplătite prin reluarea acestei părți cu un impact deosebit, la finalul unei seri în care s-a făcut muzică în cel mai bun sens al expresiei, cu o plăcere și o bucurie a cântului specifice doar artiștilor dăruiți și pasionați de muzica "lor".
Cu siguranță, cei care se vor afla miercuri, 14 august, la Ateneu se vor convinge de toate acestea și vor fi la fel de încântați ca și spectatorii de la Sinaia, (re)descoperind că muzica de cameră poate fi minunată, dacă interpreții sunt… minunați.