Arhivă : Cronici Înapoi
Descoperind Orchestra de Tineret din Polonia
Stagiunea estivală oferită de Lanto Comunication și Fundația "Prietenii muzicii - Serafim Antropov" a adus, la Ateneu, noutatea invitării Orchestrei "Sinfonia Juventus" din Polonia, deschizând astfel seria ansamblurilor de tineret din străinătate care ne vizitează, desigur în cadrul colaborării Orchestrei Române de Tineret și a fondatorului acesteia, violoncelistul Marin Cazacu, în Asociația internațională ce le este dedicată. Am descoperit astfel singura orchestră de gen susținută integral de stat - ceea ce, să recunoaștem, este demn de admirat și de… gândit -, alcătuită din instrumentiști până în 30 de ani, remarcabilă fiind sonoritatea densă, omogenitatea și calitatea suflătorilor sau a cordarilor, corectitudinea și acuratețea cu care au rezolvat partiturile mozaicate incluse în program, alese de dirijorul Tadeusz Wojciechowski probabil pe criteriul accesibilității și al apropierii de ritmurile dansante. Desigur, am ascultat pagini din creația poloneză, semnată de compozitori celebri, precum Moniuszko (fragmente din opera Halka) sau Lutoslawski (Mică suită), acesta surprinzând prin raportarea la repere amintind de contemporanii săi la fel de vestiți, precum Stravinski sau Bartok, într-o lucrare agreabilă și pregnant ritmată. Am ascultat de asemenea uvertura la opereta Cavaleria ușoară de Soupe, Melodii lăutărești de Sarasate - solist concert-maestrul Jan Kutkowski, parcurgând scriitura bogată cu onestitate și… discreție -, dar și Rapsodia ungară nr.2 de Liszt sau un Ceardaș din suita Hary Janos de Kodaly. De ce a optat pentru o asemenea structură, pe ce criterii "zonale"? Ar trebui întrebat dirijorul…
Rămânând aproape permanent la pupitru, abordând piesele într-o succesiune "compactă", fără pauza obișnuită, ansamblul a răspuns cu promptitudine concepției dirijorale, surprinzător de inflexibilă, aducând la același numitor - ca expresie și manieră de cânt - lucrări foarte diferite totuși ca factură și stil; puține culori, multe secvențe ritmice subliniate aproape cazon, altele estompate derulate fără relief și varietate sau… imaginație, generând lipsa de strălucire și de anvergură, deși au fost destule pasaje în forte… Foarte bune solo-urile la suflători și la vioară, demnă de aplaudat întreaga evoluție a orchestrei, dar am încercat să-mi imaginez cum ar fi sunat dacă ar fi beneficiat de un dirijor care, depășind (sau renunțând la) tactarea precisă, ar fi cerut și nuanțe și un plus de fluență a discursului și sensibilitate sau atmosfera specifică opusurilor abordate, excelente în sine. S-au acordat și două bisuri… la fel, dar după o oră și jumătate de muzică, am avut sentimentul că toate cele zece momente alese au devenit teribil de… asemănătoare, publicul simțind totuși nevoia unei diversități reale de stări, planuri sonore și expresive. A fost, deci, un concert foarte îngrijit, cu un repertoriu atractiv, dar… a lipsit "ceva"… Probabil un alt dirijor mai temperamental și mai puțin încorsetat…