Arhivă : Cronici Înapoi
Călătorie cu o troikă muzicală spre necuprinsul absolutului muzical
Dacă aș începe prin a spune că Anna Netrebko este cea mai bună soprană la ora actuală, aș spune o banalitate. Toată lumea știe asta. Dar eu simt nevoia să o repet, pentru că nu contenesc să mă minunez de talentul ei uriaș, de vocea ei fantastică, de expresivitatea de care dă dovadă de fiecare dată și de versatilitatea ei. De toate acestea mi-am dat seama încă o dată urmărind miercuri, 19 iunie 2013, transmisiunea directă a concertului pe care diva l-a susținut în Piața Roșie din Moscova alături de la fel de celebrul Dmitri Hvorostovsky. Cei doi au evoluat alături de Orchestra Simfonică Academică de Stat "Evgheni Svetlanov" dirijată de Constantin Orbelian și alături de ansamblul "Maeștrii cântului Coral".
Din păcate nu vă vorbesc de la Moscova, așa cum recunosc că mi-aș fi dorit, dar din fericire, atât eu, cât și mulți alți melomani bucureșteni ne-am putut bucura de spectacol grație Cinematografului "The Light" care a inclus această transmisiune în stagiunea Cinema Stage pe care o derulează. Este extraordinar să descoperi că Bucureștiul este și astfel conectat la actualitatea muzicală internațională și că distanțele se topesc, ba chiar dispar cu ocazia acestor transmisiuni. Felicitările mele cele mai sincere inițiativei The Light Cinema!
Revenind la concert, l-am trăit cu emoția cea mai puternică posibil. Programul serii a constat în principal din arii aparținând unor opere italiene precum "Il Trovatore", "Rigoletto", "Nabucco" de Giuseppe Verdi, "Tosca" de Giaccomo Puccini etc. Concertul a fost deschis de uvertura operei "Forța Destinului" de Giuseppe Verdi și de la primele acorduri m-am bucurat să descopăr că aveam dreptate să mă aștept la un spectacol extraordinar. E incredibil de greu de redat în cuvinte calitatea orchestrei... O forță uriașă s-a degajat încă de la primele acorduri și restul serii avea să aducă chiar și mai mult.
Anna Netrebko a cucerit de la prima notă. Da, știm, este cea mai apreciată solistă de operă la ora actuală, cântă pe cele mai mari scene etc. etc. Vocea ei senzațională, cu un timbru fantastic, impregnat de dramatism și forță a fost apreciat de nenumărate ori. Eu aș vrea însă să mă opresc asupra expresivității ei: e incredibil cum se transformă efectiv în muzică atunci când cântă. Vocea ei este ca un vulcan, pare să îmbrățișeze întregul public, nimic nu îi stă în cale. Este cu adevărat ca o forță a naturii căreia nu îi poți rezista. Recunosc că nu mi-a fost adesea dat să văd o asemenea dezlănțuire întru muzică, nu îmi venea să cred cum vocea ei se impunea în fața unei orchestre impresionante și a unui cor de proporții. Și cu toate acestea părea că doar ea se aude. Se simte cât de bine se cufundă în muzică, cât de bine o simte, este de o versatilitate pe care nu mă pot opri să o admir.
Dmitri Hvorostovsky a fost de asemenea senzațional. Ariile interpretate au sunat excepțional și admit că mi-aș fi dorit ca acest concert să nu se încheie, ci să rămână suspendat undeva într-un prezent continuu. Orchestra a fost de asemenea fără cusur, iar corul... Nu știu sincer ce superlativ să mai inventez pentru a-i descrie evoluția. Cred că a fost cel mai "limpede" cor pe care l-am ascultat vreodată. Totul s-a auzit perfect, cred că și datorită unei dicții excepționale. Niciun sunet nu a fost lăsat la voia întâmplării, totul a fost inteligibil, nicio notă greșită, sincronizare perfectă... Am rămas fără cuvinte.
Iar finalul a venit doar să încununeze tot restul spectacolului: am ascultat duetul Oneghin - Tatiana din opera "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski. Trăirea pe care au transmis-o cei doi a atins cote incredibile; efectiv emanau un magnetism muzical căruia îți era imposibil să reziști. Gogol descria Rusia ca pe o troikă pe care nimeni nu o poate opri. Acesta a fost sentimentul meu exact ascultându-i pe cei doi artiști: totul părea dezlănțuit într-un zbor amețitor, sălbatic în care eram cu toții antrenați: soliști, cor, orchestră, 7.500 de moscoviți prezenți în Piața Roșie și alte mii de persoane din toată lumea care au urmărit transmisiunea directă a spectacolului. A fost cu adevărat punctul culminant al serii, urmat de câteva momente la fel de intense: cele trei bisuri: aria Silviei din opereta cu același nume de Emmerich Kalman, cântată de Anna în rusă, și două clasice cântece ale sufletului rusesc: "Ochii negri" (cântată de Hvorostovsky) și "Seri la Moscova" cântată în duet pe care moscoviții din Piața Roșie au fredonat-o odată cu cei doi artiști.
Trebuie să menționez că Anna Netrebko pregătește publicului noi surprize, iar Radio România Muzical e pregătit să le aducă în atenția ascultătorilor săi. În luna august soprana va lansa discul "Anna Netrebko - Verdi" pe care Radio România Muzical îl va difuza la numai câteva zile după lansare, mai precis în 12 august. Acest album se înscrie în proiectul "Votează discul de muzică clasică al anului 2013" derulat de Radio România Muzical.
A fost cu adevărat o seară splendidă care s-a terminat la 12.00 noaptea fix, ceea ce m-a făcut preț de un moment să mă întreb dacă totul nu fusese decât un basm terminat la fatidicul miez al nopții sau totul fusese aievea.