Arhivă : Cronici Înapoi

Recviemul de Mozart, versiune inedită în cadrul 'Seratelor muzicale din Biserica Luterană'

Publicat: sâmbătă, 4 Mai 2013 , ora 10.31

În Vinerea Patimilor, pe 3 mai, Seratele muzicale organizate în Biserica Luterană sub egida Asociației Culturale "Lanto Arte" au propus întâlnirea publicului cu una dintre cele mai dramatice partituri semnate de Wolfgang Amadeus Mozart. Recviemul în re minor i-a reunit, sub bagheta dirijorului clujean József Horváth, pe membrii Corului Național de Cameră "Madrigal" și ai Orchestrei "Lanto Arte", alături de patru soliști: soprana Dragana Radakovic, mezzo-soprana Andreea Iftimescu, tenorul Mihai Lazăr și baritonul Ștefan Ignat.

Impresia pe care Mozart a mărturisit-o în timp ce compunea Recviemul în re minor - aceea că "își scrie propriul recviem" - s-a adeverit înainte ca muzicianul să-și încheie opusul. Sussmeyer, discipolul compozitorului, a fost cel care a pus bara dublă Recviemului, urmărind schițele autorului. În seara de 3 mai, publicul bucureștean a putut asculta pentru prima oară celebra lucrare mozartiană într-o versiune inedită, completată de Robert D. Levin - pianist, compozitor și muzicolog american. Ce modificări aduce pe plan muzical noua variantă a partiturii, ne-a dezvăluit dirijorul serii muzicale, József Horváth: «Diferența fundamentală constă în eliminarea intervențiilor lui Sussmeyer din această lucrare și adăugarea unor sugestii noi: a fugii Amen după Lacrimosa, dezvoltarea celorlalte fugi după Sanctus și, desigur, există modificări și în orchestrația lucrării. Levin este de părere că Sussmeyer nu a cunoscut perfect stilul lui Mozart și își propune să refacă această lucrare în spiritul ultimelor misse ale lui Mozart, create în aceeași perioadă ca și Recviemul


Cum a fost gândită noua versiune a lucrării, din punct de vedere interpretativ?

József Horváth: Am urmărit cu atenție detaliile partiturii și am încercat să ne adaptăm condițiilor acustice ale Bisericii Luterane, reverberațiilor puternice; desigur, este greu să cânți într-un asemenea context, dar sper că interpretarea noastră a plăcut publicului.


Deși muzicienii aflați pe scenă au avut o misiune grea - aceea de a se adapta unor condiții acustice diferite de cele ale unei săli de concert, dar și unor tempo-uri alerte, menite să sporească dramatismul lucrării - eforturile acestora nu au rămas nerăsplătite de aplauzele publicului, care a receptat profunzimea stărilor sufletești transpuse în muzica Recviemului. O muzică în care frumusețea câștigă lupta cu suferința.

Alexandra Cebuc