Cea de-a şasea premieră oferită de Opera din Iaşi în această stagiune, evident o performanţă în sine, a fost Aida de Verdi, sigur onorând anul Verdi, printr-o producţie care s-a dorit monumentală şi tocmai de aceea s-a apelat la regizorul Andras Kurthy. Acesta a sosit din Ungaria cu scenografii cu care probabil colaborează domnia sa permanent. În distribuţie ar fi trebuit să fie doar solişti ieşeni, dar pentru că o parte s-au îmbolnăvit, am aplaudat două soliste binecunoscute şi apreciate de la Cluj, Carmen Gurban, în Aida şi Liliana Ciucă, în Amneris. Alături de ele, evoluând chiar foarte bine, a debutat tenorul Cosmin Marcovici în solicitantul rol Radames şi o surpriză plăcută a fost basul Dan Popescu, în Ramfis, alături de un bariton cu voce robustă de la Chişinău, Oleg Ionese.

O montare monumentală, cu un decor masiv din lemn, dar care poate părea marmură, cu costume extrem de eterogene, aş spune din toate epocile posibile, de la egiptenii antici şi până în prezent, cu un balet care nu a prea avut legătură cu subiectul în sine. Dar privit în ansamblu, orchestra a sunat chiar foarte bine - la pupitru aflându-se David Crescenzi, Corul - de asemenea - bine şi cu mici rezerve a fost un spectacol reuşit, oricum foarte aplaudat de public şi, aşa cum spuneam, în sine o performanţă pentru efortul de a pregăti şi de a oferi atâtea premiere, aproape una pe lună, este cu totul ieşit din comun şi ansamblul merită toate aplauzele noastre sub acest aspect.