Între 16 şi 27 aprilie pe scena de la Teatro Real din Madrid, Compania Spaniolă Naţională de Dans prezintă cea mai recentă premieră, Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev. Un balet intrat în categoria supremelor valori clasice este întotdeauna o provocare pentru un coregraf contemporan. Celebrul dansator spaniol José Carlos Martinez este din septembrie 2011 noul director al companiei.

Coregrafia, scenografia şi luminile noului spectacol sunt semnate de Goyo Montero, actualul director al baletului din Nürenberg şi câştigătorul Premiului Spaniol Naţional de Dans în 2011. Viziunea sa asupra partiturii Romeo şi Julieta este proaspătă şi mai ales originală. Coregraful aduce un nou personaj pe scenă, Mab, Regina visurilor, a Destinului şi a Morţii. Regina apare în piesa lui Shakespeare într-un celebru monolog al lui Mercuţio. În viziunea lui Goyo Montero, Mab este, în acelaşi timp, narator - rosteşte pe scenă amintitul monolog - sacerdot, martor al dramei sugerând permanenta prezenţă a morţii, a destinului sau, pur şi simplu, a timpului. Rolul Mercuţio este adus în prim plan, importanţa lui creşte, dovadă şi costumul care îl scoate în evidenţă - vestă roşie şi pălărie - într-un context în care domină culoarea neagră. Interesantă este şi opţiunea coregrafului de a distribui rolurile Lady Capulet şi Doica aceleiaşi dansatoare, realizând astfel un personaj bipolar care reprezintă două faţete opuse ale maternităţii.

Montero foloseşte cu rezultate excepţionale încărcătură dramatic-emoţională a muzicii lui Prokofiev. Baletul se derulează într-o succesiune de scene de grup absolut spectaculoase, pline de elemente acrobatice mai ales în confruntările dintre susţinătorii celor două familii duşmane, Montecchi şi Capuleti, şi duete pline de delicateţe şi poezie. Costumele Julietei sunt rochiţe simple, albă în prima parte şi roşie începând cu scena căsătoriei. Din nou, pete de culoare ce plutesc parcă prin scenă, graţios şi imaterial. Muzica este redusă la două segmente a câte 55 de minute fiecare, iar Montero îşi explică gestul prin dorinţa de a elimina repetiţiile şi a concentra şi sonor desfăşurarea acţiunii într-un crescendo dramatic de maximă intensitate.

Cu o seară înainte, Orchestra Sinfonică din Madrid, ansamblul titular al Teatrului Real, a cântat dificila partitură a lui Don Giovanni de Mozart. După mai puţin de 24 de ore, am regăsit acelaşi ansamblu având în faţă deloc uşoara partitură a baletului Romeo şi Julieta de Prokofiev. Sub bagheta maestrului belgian Koen Kessels am avut totuşi senzaţia că ascult… o altă orchestră. Koen Kessels este din 2010 dirijorul Baletului Regal din Birmingham. Bagheta sa conduce cu siguranţă numai spectacole de balet pe mari scene ca cele ale Operei din Paris, Opera de Stat din Viena sau Teatrul Balşoi. Colaborarea sa cu dansatorii a fost perfectă.

Chiar dacă rolurile principale există, când mă gândesc la spectacolul pe care îl comentez am în faţă, mereu, întreg ansamblul în care fiecare balerin are personalitate proprie integrată totuşi perfect în întreg. De aceea nu voi evidenţia, apreciat sau admirat nume ci voi spune doar că acest Romeo şi Julieta în coregrafia lui Goyo Montero şi în interpretarea Companiei Spaniole Naţionale de Dans condusă de José Carlos Martinez se impune cu siguranţă printre cele mai frumoase oferte ale pieţei internaţionale a artei dansului de astăzi.