Sunt convinsă că melomanii români îşi amintesc de copilul virtuoz Bogdan Dulu, care după numai cinci ani de studiu al pianului a reuşit să debuteze, la vârsta de 12 ani, ca solist într-un concert cu Orchestra Filarmonicii din Ploieşti. De asemenea despre adolescentul şi studentul la Universitatea de Muzică din Bucureşti - la clasele profesorilor Ana Pitiş şi Sandu Sandrin - care a început să câştige competiţii naţionale şi internaţionale importante, începând cu Concursul de pian Lory Walfish în 2001 şi continuând cu Premiul Yamaha în 2005, cu Premiul al doilea la Concursul Liszt- Bartok de la Sofia în 2006, cu Premiul al doilea şi Premiul Special la Concursul Internaţional de pian William Garrison din Baltimore în 2007 şi cu Premiul I la Concursul Internaţional de pian de la Seattle în 2011.

Acest răsfăţat al Societăţii Române de Radio, instituţie care i-a recunoscut imediat valoarea şi l-a promovat prin concerte şi înregistrări în studiourile sale - şi aici se cuvine menţionat meritul deosebit al regretatei realizatoare de radio Rodica Sava - prin urmare Bogdan Dulu este în prezent doctorand la Universitatea British Columbia din Vancouver, la clasa profesoarei Jane Coop: una dintre cele mai mari pianiste şi profesoare pe care le-a dat Canada. Pe lângă partea de pregătire în vederea obţinerii titlului de doctorand, Bogdan Dulu este asistent universitar în cadrul Universităţii British Columbia din Vancouver şi concertează, neobosit, în Canada şi Statele Unite participând, totodată, la competiţii de pian importante. Spre exemplu, numai anul trecut a fost semi-finalist la două asemenea competiţii: cea de-a 24-a ediţie a Competiţiei Internaţionale pentru pian de la New Orleans şi Concursul Concert Artists Guild Victor Elmaleh de la New York.

În seara de 8 martie, anul curent - seară dedicată Zilei Femeii -, am avut plăcerea de a-l audia din nou pe Bogdan Dulu la Alliance Française, în Vancouver, într-un recital cu formaţia locala NOVO alcatuită din flautista Laura Vanek şi violoncelista Marina Hasselberg. Cei trei tineri au interpretat cu prospeţime şi măiestrie un program cameral atractiv, format în mare parte din lucrări semnate de prolificul compozitor ceh din prima parte a secolului XX, Bohuslav Martinů, respectiv Sonata pentru flaut şi pian din 1956, Variaţiunile pe un cântec popular slovak pentru violoncel şi pian din 1959, fragmente din Suita de miniaturi pentru violoncel şi pian din 1931 şi Trio-ul pentru flaut, violoncel şi pian din 1944.

În Sonata pentru Flaut si pian de Martinů, ce este o fuziune de elemente neoclasice şi neo-romantice împănate cu unele armonii disonante, moderne, capacitatea flautistei Laura Vanek şi a pianistului Bogdan Dulu de a-i sublinia varietatea expresivă - de la tonul jucăuş la poza romantică şi la contemplarea de tip impresionist - s-a făcut din plin remarcată. Pe lângă frumuseţea tonului şi a frazarii flautului, s-a putut observa plasticitatea deosebita a tuşeului pianistic trecând de la sonorităţi abia marcate la sonorităţi viguroase de tip romantic precum şi la momente contemplative de culoare impresionistă. De asemeni, dialogul cameral, perfect pus la punct, s-a făcut remarcat şi în Variatiunile pe un cântec popular slovac - intensitatea expresiei lirice redate de violoncelista Marina Hasselberg şi patosul cu care cei doi interpreţi au redat tema principală, trimiţându-ne cu gândul la bocetul românesc. Intensitatea finalului nu a lăsat nici un dubiu asupra faptului că fantezia cu care Bogdan Dulu a redat varietatea scriiturii pianistice şi intensitatea finalului este aceea a unui pianist concertist matur şi rafinat.

Trecând peste fragmentele din încântătoarea dar nu neaparat profunda Suită de miniaturi pentru violoncel şi pian, se cuvine subliniat umorul şi fantezia expresivă cu care flautista Laura Vanek, violoncelista Marina Hasselberg şi pianistul Bogdan Dulu au redat intenţia compozitorului de a parodia stilul de operă din ultima piesă a recitalului: Trio-ul pentru flaut, violoncel şi pian de Martinů. Printr-o coordonare perfectă - deşi anterior colaboraseră numai de două ori - cei trei interpreţi şi-au încântat auditoriul prin uşurinţa cu care au trecut de la tonul glumeţ la cel serios, de la afirmaţii strălucitoare şi voit superficiale la afirmaţii lirice intense, concluzionate printr-o poză emfatică, de tip rossinian.

Am lăsat în mod intenţionat, la urmă, Piesa pentru flaut, violoncel şi pian de compozitorul canadian contemporan Michael Conway Baker - o piesă caracte- ristică pentru stilul liric expresiv, îmbogăţit cu elemente neoclasice şi neo-romantice, al acestui compozitor consacrat - precum şi lucrarea Carillon Nocturne nr. 7 din culegerea Pièces Imprompus op. 18 de George Enescu- adevarata nestemată a acestei seri muzicale, ce a fost îndelung aplaudată de public. După cum a subliniat Bogdan Dulu în scurta sa prezentare, Enescu cel vizionar a anticipat cu aproape o jumătate de secol curentul muzicii spectrale ce a apărut în muzica franceză la începutul anilor '70. Publicul a fost uimit şi fermecat, totodată, de atmosfera acestei piese de Enescu, a cărei armonie este bazată pe armonicele superioare ale sunetelor ce redau - cu o fineţe inegalabilă - sonorităţile complexe ale clopotelor de diferite mărimi şi despre care compozitorul Pascal Bentoiu a scris în cartea sa Capodopere enesciene că este "o piesă ce nu are măsură comună cu nici o alta." (Ed. Muzicală 1984, p. 552)

Interpretarea lui Bogdan Dulu a fost şi ea unică în felul ei, cu un tuşeu catifelat minunat şi o tehnică de pedală ce a reliefat toată şlefuirea diamantină a armoniei. Nu întâmplător, spectatorii au părăsit sala cu numele acestei piese pe buze.

Tot în cadrul acestui recital din 8 martie, Bogdan Dulu a informat cu emoţie, publicul, despre implicarea sa într-un proiect foarte ambitios - prima ediţie a unui festival de operă cu substrat umanitar, ce va cataliza forţe artistice din Africa de Sud, Botswana şi Namibia şi se va desfăşura chiar în luna aprilie a acestui an, în Africa. Să-i dorim succes !

Transmit cu aceasta acazie multe urări de bine şi de mari succese profesionale foştilor mei colegi de la Canalul Romania Muzical, la care continui să mă gândesc cu drag şi cu mult respect pentru dăruirea şi înaltul lor profesionalism.