Arhivă : Cronici Înapoi
Opera Comică pentru Copii - 10 ani de la instituționalizare
Ce au în comun Marius Moga, Connect-r, Francisco Tarrega, Leonard Bernstein și Cole Porter? Sigur, la prima vedere alăturarea poate părea insolită dar privind puțin mai în profunzime, ne dăm seama că succesul acestor nume, indiferent de palierul stilistic pe care se situează, ține în fond, de magia muzicii, care are darul de a rezona în fiecare dintre noi pe segmente diferite, în funcție de subiectivitatea proprie. «Magia muzicii», așa cum se intitulează foarte sugestiv spectacolul cu deja multe premii la activ prezentat vineri, 25 ianuarie 2013, de Opera Comică pentru Copii cu ocazia împlinirii a 10 ani de la instituționalizare, pune accentul tocmai pe această diversitate stilistică, reunind în cadrul său refrene moderne celebre, dansuri, secvențe de musical, dar și arii îndrăgite din opere pentru copii.
Instituție singulară în peisajul muzical românesc, Opera Comică pentru Copii acoperă curajos o nișă pe care nu mulți s-au aventurat, aceea a unui repertoriu larg, diversificat, sincretic, în care iubitorii șlagărelor, ai dansului, ai musicalului, operetei dar și ai operei pot găsi o ofertă bogată și variată. Cu 18 premii internaționale, 28 de premii naționale, turnee de amploare desfășurate în ultimii ani în peste 11 țări din Europa, America de Nord și Asia, Opera Comică pentru Copii se recomandă ca o instituție matură, cu obiective bine consolidate și un succes constant la public. În seara zilei de 25 ianuarie, sala instituției din capitală a fost plină de copii și văzându-le entuziasmul, mișcările de dans în acord cu dansatorii de pe scenă, zâmbetele, aplauzele, tăcerea admirativă sau dimpotrivă, țipetele cu care întâmpinau câte o lucrare care îi surprindea sau care le plăcea în mod deosebit, am înțeles și mai bine efectul pe care magia muzicii îl poate avea în sufletul lor.
Ce înseamnă pentru public Opera Comică pentru Copii s-a văzut clar vineri seară. Dar ce înseamnă pentru directorul și fondatorul instituției, doamna Smaranda Oțeanu Bunea? Ne-o spune în continuare:
«Fiecare an este o mare experiență. Zece înseamnă mulți și, totuși, înseamnă puțini pentru istoria unui teatru, dar ce s-a întâmplat în zece ani - ce s-a întâmplat în 14, de când a fost fondată - acum este o istorie, bineînțeles. Am ajuns să avem cel puțin 200 de spectacole pe an, să călătorim în toată lumea, după cum se știe, avem vreo 18 premii internaționale, vreo 28 naționale. Avem vreo 60 de titluri în repertoriul permanent, peste 60.000 de copii pe stagiune. Și acum, în această sală minunată, avem spectacole de tot felul - de la opere clasice, opere academice, balete academice, balete moderne, musicaluri. Este un repertoriu divers și care prinde, pentru că vin copiii să vadă și Pygmalion, vin să vadă și Cenușăreasa - vorbesc de balete, și Bărbierul din Sevilla, dar, iată, acum și Gianni Schicchi. Au posibilitatea să învețe și ce înseamnă muzică clasică, și ce înseamnă muzică romantică, și balet modern și să aplaude și astfel de spectacole precum "Magia muzicii" - un mozaic în care, de fapt, pledăm pentru muzică bună, indiferent că este vorba de șansonetă, de dans modern, de musical ș.a.»
La final, am fost curioși să aflăm ce înseamnă Opera Comică pentru Copii pentru cariera profesională a doi membri de bază ai instituției.
Soprana Raluca Oprea:
«Este un loc cu totul și cu totul special. Mă bucur că, săptămânal, am parte de un public aparte, foarte pretențios. Este un loc care pe mine mă face să fiu tot timpul la un nivel foarte înalt, să mă depășesc. Este un alt tip de spectacole, care pune accentul foarte mult pe mișcare, pe vizual… Cumva, am încercat să-mi depășesc simpla condiție de cântăreț care stă pe scenă și nu face altceva decât să cânte.»
Tenorul Andrei Lazăr:
«Au fost cinci ani foarte drăguți, în care am învățat foarte multe, în care am avut ocazia să întâlnesc un public neiertător, foarte dificil - copiii -, un public care observă orice greșeală, care nu te iartă așa de ușor. Am avut ocazia fericită de a căpăta dezinvoltură pe scenă alături de colegii mei și alături de copii, totodată am învățat să interacționez cu ei, să devin mai mobil și cu o capacitate de improvizație mult mai mare decât a colegilor de la teatrele lirice din țară.»