Ce au în comun Marius Moga, Connect-r, Francisco Tarrega, Leonard Bernstein şi Cole Porter? Sigur, la prima vedere alăturarea poate părea insolită dar privind puţin mai în profunzime, ne dăm seama că succesul acestor nume, indiferent de palierul stilistic pe care se situează, ţine în fond, de magia muzicii, care are darul de a rezona în fiecare dintre noi pe segmente diferite, în funcţie de subiectivitatea proprie. «Magia muzicii», aşa cum se intitulează foarte sugestiv spectacolul cu deja multe premii la activ prezentat vineri, 25 ianuarie 2013, de Opera Comică pentru Copii cu ocazia împlinirii a 10 ani de la instituţionalizare, pune accentul tocmai pe această diversitate stilistică, reunind în cadrul său refrene moderne celebre, dansuri, secvenţe de musical, dar şi arii îndrăgite din opere pentru copii.

Instituţie singulară în peisajul muzical românesc, Opera Comică pentru Copii acoperă curajos o nişă pe care nu mulţi s-au aventurat, aceea a unui repertoriu larg, diversificat, sincretic, în care iubitorii şlagărelor, ai dansului, ai musicalului, operetei dar şi ai operei pot găsi o ofertă bogată şi variată. Cu 18 premii internaţionale, 28 de premii naţionale, turnee de amploare desfăşurate în ultimii ani în peste 11 ţări din Europa, America de Nord şi Asia, Opera Comică pentru Copii se recomandă ca o instituţie matură, cu obiective bine consolidate şi un succes constant la public. În seara zilei de 25 ianuarie, sala instituţiei din capitală a fost plină de copii şi văzându-le entuziasmul, mişcările de dans în acord cu dansatorii de pe scenă, zâmbetele, aplauzele, tăcerea admirativă sau dimpotrivă, ţipetele cu care întâmpinau câte o lucrare care îi surprindea sau care le plăcea în mod deosebit, am înţeles şi mai bine efectul pe care magia muzicii îl poate avea în sufletul lor.

Ce înseamnă pentru public Opera Comică pentru Copii s-a văzut clar vineri seară. Dar ce înseamnă pentru directorul şi fondatorul instituţiei, doamna Smaranda Oţeanu Bunea? Ne-o spune în continuare:

«Fiecare an este o mare experienţă. Zece înseamnă mulţi şi, totuşi, înseamnă puţini pentru istoria unui teatru, dar ce s-a întâmplat în zece ani - ce s-a întâmplat în 14, de când a fost fondată - acum este o istorie, bineînţeles. Am ajuns să avem cel puţin 200 de spectacole pe an, să călătorim în toată lumea, după cum se ştie, avem vreo 18 premii internaţionale, vreo 28 naţionale. Avem vreo 60 de titluri în repertoriul permanent, peste 60.000 de copii pe stagiune. Şi acum, în această sală minunată, avem spectacole de tot felul - de la opere clasice, opere academice, balete academice, balete moderne, musicaluri. Este un repertoriu divers şi care prinde, pentru că vin copiii să vadă şi Pygmalion, vin să vadă şi Cenuşăreasa - vorbesc de balete, şi Bărbierul din Sevilla, dar, iată, acum şi Gianni Schicchi. Au posibilitatea să înveţe şi ce înseamnă muzică clasică, şi ce înseamnă muzică romantică, şi balet modern şi să aplaude şi astfel de spectacole precum "Magia muzicii" - un mozaic în care, de fapt, pledăm pentru muzică bună, indiferent că este vorba de şansonetă, de dans modern, de musical ş.a.»

La final, am fost curioşi să aflăm ce înseamnă Opera Comică pentru Copii pentru cariera profesională a doi membri de bază ai instituţiei.

Soprana Raluca Oprea:

«Este un loc cu totul şi cu totul special. Mă bucur că, săptămânal, am parte de un public aparte, foarte pretenţios. Este un loc care pe mine mă face să fiu tot timpul la un nivel foarte înalt, să mă depăşesc. Este un alt tip de spectacole, care pune accentul foarte mult pe mişcare, pe vizual… Cumva, am încercat să-mi depăşesc simpla condiţie de cântăreţ care stă pe scenă şi nu face altceva decât să cânte.»

Tenorul Andrei Lazăr:

«Au fost cinci ani foarte drăguţi, în care am învăţat foarte multe, în care am avut ocazia să întâlnesc un public neiertător, foarte dificil - copiii -, un public care observă orice greşeală, care nu te iartă aşa de uşor. Am avut ocazia fericită de a căpăta dezinvoltură pe scenă alături de colegii mei şi alături de copii, totodată am învăţat să interacţionez cu ei, să devin mai mobil şi cu o capacitate de improvizaţie mult mai mare decât a colegilor de la teatrele lirice din ţară.»