Arhivă : Cronici Înapoi

'Maeștrii cântăreți din Nürnberg' de Richard Wagner la Staatsoper din Viena

Publicat: miercuri, 23 Ianuarie 2013 , ora 11.07

Ca de obicei, când merg la Viena am în program operă și concert. Viața muzicală a orașului este clocotitoare și cei mai mari artiști ai momentului se regăsesc firesc și confortabil pe afișele imense împrăștiate peste tot. La Staatsoper am văzut și ascultat Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Wagner, recentă reluare a titlului în avanpremiera anului 2013 marcat puternic de sărbătorirea a 200 de ani de la nașterea muzicianului german. Regia lui Otto Schenk și decorurile semnate Jürgen Rose propun o versiune clasică de teatru muzical într-o simpatică atmosferă de epocă în care personajele se mișcă veridic și mai ales comod. Spectacolul are o vârstă, a fost prezentat în premieră în 2008 și vienezii așteaptă acum noutățile unei distribuții proaspete. La pupitru, o baghetă nouă, cea mânuită de către dirijoarea autraliancă Simone Young, născută și formată ca muzician la Sydney. Este prima femeie care a dirijat un spectacol la Opera de Stat din Viena (1993) și un concert al Filarmonicii vieneze (2005). A condus reprezentația cu Maeștrii cântăreți la care am asistat corect și sigur. Dar… atât. Reproșez versiunii sale interpretative sonoritatea mult prea puternică a orchestrei care a acoperit scena de la prima la ultima notă și partitura redată compact fără evidențierea împletiturilor melodico-armonice ce dau consistentă, originalitate și savoare muzicii lui Richard Wagner.

În distribuția spectacolului, artiști cunoscuți și rodați în roluri alături de debutanți. Tenorul Johan Botha cântă partitura lui Walter von Stolzing la Viena din… 1998 (La Volksoper) și timp de 10 ani începând cu 2008 la Opera de Stat de pe Ring. Acum, același Johan Botha și la reluarea din 2012! Voce frumoasă, pe care o cunoaștem, o apreciem și o reascultăm întotdeauna cu plăcere, dar apariție scenică discutabilă, o vârstă care începe să își arate colții și care i-ar cere cântărețului să renunțe la rolurile de june prim.

Noi în distribuție, interpreții lui Hans Sachs - englezul James Rutherford care la cei nici 40 de ani împliniți mai are de unde să crească și să împlinească pretențiosul rol atât vocal cât și scenic - și soprana Christina Carvin - o Evă proaspătă și decorativă dar… cam atât.


Semyon Bychkov conduce ansamblul Wiener Philharmoniker

În seara zilei de 30 decembrie, în minunata sală de la Musikverein, ansamblul Wiener Philharmoniker a fost condus de dirijorul de origine rusă Semyon Bychkov, născut la Leningrad la 30 noiembrie 1952, în urmă cu exact 60 de ani. Semyon Bychkov dirijează aparent relaxat, cu mișcări discrete și sigure, nu l-am văzut niciodată bătând măsura - în sens tradițional - ci doar conturând fraze, evidențiind linii melodice, punctând intrări semnificative, cerând expresie și dinamică, construind solid și pe temelii sigure edificii sonore impresionante. Programul său a început cu uvertura la opera Tannhäuser de Wagnert, a continuat cu Concertul în mi bemol major, KV 365 pentru două piane și orchestră de Mozart și s-a încheiat apoteotic cu Simfonia nr.5 de Ceaikovski. Am avut marea șansă a unui loc pe scenă, practic printre interpreți - îmi doresc mult să repet experiența! - și astfel, am putut urmări atent colaborarea dirijorului cu orchestra. Trăirile intense ale maestrului, reale, lipsite de orice urmă de ostentație sau exagerare, au influențat puternic fiecare instrumentist care s-a lăsat ușor condus către culoarea, intensitatea și expresivitatea dorite și cerute. Intercalat între două partituri puternice, concertul de Mozart a căpătat o consistență aparte, păstrându-și totuși delicatețea, filigranul scriiturii, jocul de lumini și umbre. Cele două interprete, surorile Katia și Marielle Labeque au fost lăsate să strălucească în prim plan muzical, dirijorul și orchestra retrăgându-se într- un acompaniament discret dar prezent.


'Kiss me, Kate' de Cole Porter la Volksoper

Ultimul spectacol pe care l-am urmărit la Viena a fost pe scena de la Volksoper, un musical american Kiss me, Kate de Cole Porter. Distinsă în anul 1949 cu Premiul Tony pentru cel mai bun musical, partitura a cunoscut peste 1000 de reprezentații pe Broadway, toate jucate cu casa închisă. Kiss me, Kate a fost și primul muzical american jucat în Austria, tot pe scena de la Volksoper din Viena în luna februarie a anului 1956. Versiunea scenică de astăzi este realizată la 17 ani distanță de precedenta, dar afluența și succesul de public au rămas neschimbate. Nici nu se putea altfel când Kiss me, Kate este un musical ce înșiră șlagărele ca mărgele pe ață. Dirijorul Lorenz C. Aichner a dirijat cu nerv și aplomb. Regia și scenografia semnate de Bernd Mottl și de Alonso Barros exploatează la maximum posibilitățile unei mașinării scenice ofertante, creând teatru în teatru și translând acțiunea pe rotativă, de la o scenă la alta. Artiștii implicați, cântăreți și balerini, sunt cu toții bine antrenați și familiarizați cu cerințele genului care împing adesea interpretul către limitele sale fizice. Colorate, inspirate, decorative, vesele costumele imaginate de Sue Blane dau viață și strălucire întregului. Distribuția a fost alcătuită din Andreas Lichtenberger, Franziska Becker, Robin Poell, Johanna Arrouas și mulți, mulți alții. Nu am cunoscut niciun nume dintre cele înscrise pe afiș, dar îmi fac o datorie de onoare a le prezenta acum cititorilor mei, potențiali călători în capitala austriacă și le recomand să nu ocolească spectacolele de la Volksoper și mai ales musicalul Kiss me, Kate.

Cristina Sârbu