Spectacolul omagial Lucia Stănescu, oferit sâmbătă (19 mai) de Opera Naţională Bucureşti în cadrul unei onorante şi binevenite iniţiative, s-a bucurat de un interes deosebit; sala a fost arhiplină. Totul a început cu o proiecţie de fotografii şi secvenţe filmate evocând prezenţa scenică de mare atractivitate fizică, vocală şi interpretativă pe care a avut-o ilustra soprană clujeană. Apoi au apărut la rampă Luminiţa Constantinescu şi Costin Popa care au vorbit cu emoţie şi competenţă despre Lucia Stănescu, ca artistă şi fostă directoare a Operei Române din Cluj, ca profesoară de cânt cu prestigioasă activitate în ţară şi în Italia - unde trăieşte de multe decenii - ca autoare a volumului autobiografic "A fost o viaţă sau un vis?" lansat în acest context şi la Bucureşti. Lucia Stănescu însăşi - în pragul celei de-a 86-a aniversări - s-a aflat în loja artiştilor, iar în pauza spectacolului care a urmat, precum şi la sfârşitul lui, a dat autografe pe cartea sa numeroşilor spectatori, fericiţi să o achiziţioneze de la standul din foaier.

Opera aleasă în cinstea sărbătoritei a fost "Madama Butterfly" de Giacomo Puccini în al cărei rol titular a strălucit şi ea odinioară. Conducerea muzicală i-a fost încredinţată lui Adrian Morar, apreciat dirijor clujean, iar distribuţia a fost alcătuită judicios, asigurând premisele unei reprezentaţii de ţinută. Din păcate orchestra - concentrată probabil asupra...premierei de a doua zi - a parcurs partitura neglijent şi i-a copleşit adesea pe solişti. Dintre aceştia s-a detaşat soprana Iulia Isaev care a susţinut rolul titular - foarte solicitant şi pretenţios, cum se ştie - cu inteligenţă, muzicalitate, bun gust şi sonoritate vocală de mare frumuseţe, chiar dacă limita lui acută i-a creat anumite probleme. S-a distins de asemenea tânărul tenor Teodor Ilincăi, revenit pe scena bucureşteană după notabile succese internaţionale. El a întruchipat un Pinkerton degajat şi dezinvolt, cu frazare fluentă şi nuanţată, cu acute stentoriale, spectaculoase.