Pianistul britanic de origine maghiară András Schiff a fost invitat să prezinte trei seri Beethoven la Bonn. În 23, 26 şi 29 septembrie artistul a interpretat 17 din cele 32 de sonate beethoveniene pe scena Beethovenhalle, alegând să cânte pe acelaşi pian de concert Bechstein pe care Wilhelm Backhaus l-a folosit în turneele şi înregistrările sale de studio.

Am ascultat sonatele op.2, op.7, ciclul de trei sonate opus 10, sonata op.13 "Patetica", sonatele op.14, op.49, op.22 şi op.26, precum şi sonatele op. 27 şi op. 28.

András Schiff are un mod de atac mai degrabă clavecinistic, foloseşte pedala dreaptă parcimonios, este echilibrat şi matur în construcţia fiecărei mişcări, subtil, paleta sa dinamică este foarte diversă, iar cântatul său este mereu "politicos" faţă de textul din partitură. Şi mulţi dintre cei veniţi la recitaluri - sala a fost în toate cele trei seri plină - chiar au venit cu diverse ediţii ale sonatelor beethoveniene şi au urmărit partiturile, pentru ca apoi să-l aplaude pe pianist îndelung.

Nu am regăsit la András Schiff tragicul în niciuna dintre sonatele beethoveniene interpretate. Sigur că nu a fost nici o monocromie de stări, însă am avut senzaţia că pianistul are mai degrabă o viziune... optimistă. Am citit apoi un interviu pe care Schiff i l-a acordat lui Martin Meyer în Neue Züricher Zeitung şi în care artistul, vorbind despre sonatele pentru pian ale lui Beethoven, declara că le găseşte pline de un tip de umor lumesc.

Energia de care dă dovadă András Schiff este uimitoare: la finalul recitalurilor el a oferit ca bis fie o întreagă sonată haydniană, fie o suită franceză de J.S. Bach, stârnind în şi mai mare măsură admiraţia publicului.