În luna decembrie au putut fi vizionate la Opera de Stat din Viena două creaţii de Richard Strauss: Daphne - o lucrare târzie, interpretată sporadic în deceniile ce au urmat primei audiţii din 1938, şi mai cunoscuta operă Cavalerul rozelor (1911). Două nume româneşti apar pe afiş, în roluri secundare: Valentina Naforniţă este una dintre subrete în Daphne, iar Liviu Burz - Un valet în Cavalerul rozelor.

Soprana Valentina Naforniţă...

... debutează la Opera de Stat din Viena în stagiunea 2011-2012 şi cu alte roluri, printre care Papagena în Flautul fermecat de Mozart, Un păstor în Tannhäuser, Gianetta în Elixirul dragostei. Născută în Republica Moldova, Valentina a studiat la Chişinău şi la Bucureşti, unde publicul o cunoaşte în calitate de solistă a Operei Naţionale şi a Filarmonicii "George Enescu". Laureată a mai multor concursuri internaţionale, printre care BBC Cardiff Singer of the World (2011), tânăra soprană este în prezent membră a ansamblului Operei de Stat din Viena şi bursiera firmei Novomatic. În Daphne a apărut alături de rusoaica Julia Novikova într-un duet pe drept cuvânt cuceritor - şi dificil de interpretat, ca tot ce a scris Richard Strauss în această operă. Interpretele sunt bine "asortate" nu doar vocal, ci şi optic (am remarcat cât de frumos se armonizează cele două soprane cu voci luminoase şi siluete suple, agere).

Basul Liviu Burz...

... - originar din judeţul Alba şi absolvent al Academiei de muzică din Cluj Napoca - este membru în corul Operei de Stat din Viena, a deţinut însă şi roluri solistice în producţii naţionale şi internaţionale. "Cavalerul rozelor" a fost montat de Otto Schenk, un venerabil regizor şi actor din "vechea gardă" a scenei vieneze, care a revizuit spectacolul în decembrie anul trecut. În noua versiune i-am putut urmări în 15 decembrie pe Anja Harteros (Mareşala), Michaela Selinger (Octavian) şi Chen Reiss (Sophie). Ca şi în Daphne, în rolurile principale masculine au fost distribuiţi cântăreţi cu experienţă îndeosebi în repertoriul german - Kurt Rydl a fost Baronul Ochs, Michael Schade - Leukippos, iar Johan Botha - Apollo.

Francezul Nicolas Joel...

... - în prezent directorul Operei Naţionale din Paris - a semnat regia spectacolului Daphne. A dorit să păstreze ambianţa unei opere de cameră intimiste, lucrând în echipă cu scenograful german Pet Halmen. Povestea mitologică a sensibilei Daphne, iubită de Apollo, zeul luminii, este transpusă într-un decor fin de siècle, inspirat de arhitectura neoclasică a vilei Stuck din München, oraşul în care s-a născut Richard Strauss. Dar dacă în Cavalerul rozelor, stilul rococo glisează în actualitate distorsionat, caricaturizat, în Daphne legenda vechilor greci se identifică cu soarta multor femei contemporane lui Richard Strauss, care fug de iubire, găsind refugiu în adorarea naturii. Cu o regie iscusită şi soluţii scenice nu doar ingenioase, ci şi estetice, spectacolul fascinează, cu toate că din punct de vedere muzical nu este, pare-mi-se, cea mai reuşită operă a compozitorului. Aşteptând momentul în care Daphne se preschimbă, cum spune legenda, într-o tufă de dafin, Meagan Miller, convingătoare în principalul rol feminin, se cuibăreşte în trunchiul unui copac aurit şi încheie în tonuri luminoase o piesă care demonstrează că dialogul clasic-modern nu încetează să inspire noi aventuri intelectuale pe scenă şi în jurul ei.