Joi, 8 decembrie 2011, a avut loc la Ateneu un nou concert din Stagiunea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii "George Enescu". La pupitrul dirijoral s-a aflat de această dată Christian Badea, iar solist a fost pianistul Alon Goldstein.

Programul a propus o incursiune în universul sonor al secolelor XX şi XXI. Prima lucrare de pe afiş a fost Saramandji de Cornel Ţăranu, o lucrare prezentată în primă audiţie bucureşteană. Prima parte s-a continuat cu Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră de Serghei Prokofiev, ce a reprezentat un bun prilej pentru a asculta măiestria pianistică a lui Alon Goldstein. În final, după pauză, am avut parte de o demonstraţie de forţă realizată de muzicieni în cadrul Simfoniei a V-a de Şostakovici. Toate elementele prezentate au reuşit să contureze imaginea unui concert bine realizat.

La final, am stat de vorbă cu compozitorul Cornel Ţăranu.

În această seară am ascultat la Ateneu, în primă audiţie, o lucrare ce vă poartă semnătura. Ce ne puteţi spune despre aceasta?

A fost scrisă în 2008. În 2009 s-a cântat în Festivalul Cluj Modern, deci aici e primă audiţie bucureşteană. Este vorba despre un titlu care vine din sanscrită şi înseamnă "a fi împreună", este dedicat soţiei mele, Dana. Sunt cicluri de variaţiuni foarte libere, printre care şi un moment rubato de nuanţă, să zic, puţin lăutărească, dar într-un context în care muzica este cu totul diferită, deci nu e o muzică de tip folcloric. Muzica este destul de dificilă şi orchestra, deşi a avut numai trei repetiţii, a fost foarte convingătoare şi mâine, probabil, va fi şi mai convingătoare. Este o muzică destul de greu de asimilat, dar sunt instrumentişi de o mare calitate.

Cum aţi descrie colaborarea cu dirijorul Christian Badea?

A fost excelentă. Maestrul Badea este un profesionist desăvârşit, care ştie să lucreze şi pe spaţii de timp mai scurte. Ştie să obţină randament din partea orchestrei şi cred că este un câştig pentru Filarmonica din Bucureşti că are colaborări substanţiale cu acest dirijor de talie internaţională.