Cum ne-a obişnuit de ceva vreme, Institutul Cultural Român a propus publicului bucureştean o nouă întâlnire în care muzica balcanică s-a împletit cu cea din orientul apropiat. Seria de evenimente Când bizanţul eram noi a avut de această dată în prim-plan formaţia turcă Anatolia.

Ideea recitalului ce a avut loc vineri, 28 octombrie 2011, a fost aceea a unei incursiuni în lumea muzicii de dans din zona Mării Egee şi a Peninsulei Balcanice. Membrii ansamblului condus de Neva Özgen, ce a cântat la instrumentul tradiţional turcesc kemençe, au fost violonistul Hakan Şensoy, lutistul Mehmet Bitmez, violoncelista Yelda Özgen Öztürk, chitaristul Tolgahan Çoğulu şi percuţionistul Güray Cantürk.

Un program muzical mai puţin obişnuit

Repertoriul propus de aceştia a fost unul interesant şi a avut câteva puncte mai puţin obişnuite. În general s-au interpretat lucrări clasice turceşti, însă pe parcurs am întâlnit şi pagini din creaţia lui Grigoraş Dinicu. Poate cel mai surprinzător moment a fost interpretarea Dansurilor româneşti de Bela Bartok într-o manieră ce evoca mai degrabă spaţiul oriental, decât cel dunărean.

Punctul culminant al întâlnirii a fost reprezentat de momentul improvizatoric realizat de muzicieni, ocazie în care fiecare şi-a dovedit măiestria în mânuirea instrumentului său. Trebuie menţionat că amfitrionul serii a fost, ca de obicei, Constantin Răileanu, liderul grupului Anton Pann.

Per ansamblu, recitalul ansamblului Anatolia a fost o experienţă plăcută pentru publicul bucureştean.