Pianista Elisabeth Leonskaja a fost solista concertului desfăşurat marţi, 16 august 2011, în cadrul Festivalului "Enescu şi muzica lumii" de la Sinaia. Simona Tănascu a consemnat evenimentul şi a vorbit cu dirijorul Horia Andreescu, dar şi cu violoncelistul Marin Cazacu, directorul artistic al Festivalului.

Sinaia, Sala de concerte a cazinoului, pianista Elisabeth Leonskaja şi Romanian Sinfonietta Orchestra, dirijată de Horia Andreescu; în program, Concertul pentru pian şi orchestră de P.I. Ceaikovski şi Simfonia a IX-a "Din lumea nouă" de Antonin Dvorak - acestea sunt coordonatele evenimentului ce s-a desfăşurat marţi seara. Ce a reprezentat el de fapt, a fost un concert care a demonstrat generozitatea, simplitatea şi modestia unor mari artişti care vin în întâmpinarea noii generaţii. Această generozitate am simţit-o chiar înainte de a auzi primul acord din concertul lui Ceaikovski, am văzut-o în privirea doamnei Leonskaja, adresată foarte tinerilor membri ai orchestrei. Aş putea spune că celebra pianistă i-a însoţit pe parcursul a 25 de minute în călătoria sonoră numită Concertul pentru pian de Ceaikovski.

«Elisabeth Leonskaja este o mare artistă care iubeşte România. Ea a venit aici ştiind că va cânta un concert aşa de greu cum este Ceaikovski - Concertul nr.1 pentru pian cu copii şi a avut acea răbdare, acea delicateţe, acel umor - când a fost cazul, acea energie care le-a fost transmisă acestor copii. Eu sunt convins că acest model extraordinar va rămâne în memoria celor care au fost prezenţi pe scenă în seara aceasta şi în aceste două zile de lucru cu Elisabeth Leonskaja.» - ne mărturisea dirijorul Horia Andreescu despre colaborarea dintre Romanian Sinfonietta Orchestra şi Elisabeth Leonskaja.

Dar iată ce mărturisea celebra pianistă despre întâlnirea cu foarte tinerii instrumentişti:

«Sunt foarte mulţumită să văd că viitorul muzical al României este în mâini bune, iar senzaţia de a cânta cu oameni care vor să înveţe aşa de mult este nemaipomenită. Aceşti tineri sunt atât de devotaţi muzicii şi o iubesc atât de mult, că este într-adevăr un cadou.»

Adăugaţi concertului de P.I. Ceaikovski Simfonia a IX-a de Dvorak şi veţi avea întregul. Un întreg în care Horia Andreescu i-a făcut pe foarte tinerii instrumentişti să descopere… «…armonizarea muzicală sufletească, înţelegerea rolului, responsabilităţii momentului respectiv în desfăşurarea, în evoluţia unei lucrări simfonice înseamnă emoţia primei mari răspunderi pe care o are fiecare dintre ei, dar mai ales cei care ocupă funcţiile de conducere, de grupe, mai ales la suflători - sunt o mulţime de lucruri care duc la închegarea întregului, până la a înţelege, a intui concepţia unui dirijor, concepţia unei lucrări, mesajul, sensul unei lucrări - este şansa lor să pornească şi să înţeleagă devreme (unii dintre ei au 15 ani) cum trebuie făcut, ce minunat este să poţi să împlineşti acest lucru. Din cei aproape 70, 12 doar au început să lucreze, să colaboreze cu orchestre profesioniste din ţară - foarte puţini şi nu de multă vreme.»

O astfel de întâlnire dintre marii maeştri şi foarte tinerii artişti este o ocazie unică, iar cei aflaţi în sala Cazinoului din Sinaia putem spune că au fost privilegiaţi. Un public despre care Elisabeth Leonskaja spunea: «Dacă pe scenă se întâmplă ceva adevărat, muzică adevărată, şi publicul uită cine este şi se bucură foarte mult împreună cu noi.»

«Aţi văzut entuziasmul acestui public cald şi doritor de o explozie emoţională cum s-a întâmplat în această seară.» - ne-a împărtăşit violoncelistul Marin Cazacu.

Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat Festivalul "Enescu şi muzica lumii". Când vorbeam despre modestie, simplitate şi, mai ales, generozitate nu mă refeream doar la Elisabeth Leonskaja şi Horia Andreescu, ci şi la Marin Cazacu, violoncelistul şi, totodată, directorul acestui festival. Credinţa domniei sale în forţa şi dorinţa tinerei generaţii de artişti de a-şi afla calea pe drumul muzicii a făcut şi face posibil acest festival unic, deocamdată, în România. Este un exemplu demn de urmat.

Care ar fi calităţile pe care ar trebui să le aibă cei ce pornesc pe acest drum anevoios?

«Să iubească oamenii, să iubească muzicienii, să iubească muzica, să iubească România.» - ne răspunde violoncelistul Marin Cazacu.