Piesele contemporane sunt destul de greu de înţeles pentru public, însă dacă ele sunt cântate bine, situaţia se schimbă. Aşa s-a întâmplat duminică, 10 aprilie 2011, la Palatul Cantacuzino unde Institutul Francez din Bucureşti a organizat un astfel de eveniment: invitaţii serii au fost membrii ansamblului Prague Modern, care au interpretat un program Iannis Xenakis - György Ligeti - György Kurtag, toţi trei compozitori cu rădăcini româneşti: întâiul născut la Brăila şi ceilalţi doi în sate transilvane.

Tineri cu viziune foarte lucidă asupra prezentului în muzică

Ansamblul Prague Modern are o geometrie variabilă, în funcţie de piesele cântate. Este format din tineri cu o viziune foarte lucidă asupra prezentului în muzică, pentru care constituie o voce puternică, bine definită şi proaspătă. Soprana Irena Troupova s-a remarcat prin timbrul său vocal foarte omogen şi cald şi prin inteligenţa cu care şi-a organizat discursul muzical, mai ales în selecţiunile din lucrarea «Attila Jozsef» de György Kurtag pentru soprană solo. Îmi închipui că nu poate fi uşor să treci fără sprijinul pianului sau al unui instrument acompaniator, peste acele intervale imense, peste acele artificii vocale, uneori asemănătoare în dificultate cu pasajele supraornate ale cântului baroc. Singurul regret este că nu puteam înţelege textul, nici în cântecele pe versuri de Dezso Sandor, căci îmi imaginez că trebuie să fi fost foarte lirice judecând după cum se mula pe versuri şi pe melodie vocea sopranei Irena Troupova.

Public interesat de creaţia sonoră contemporană

Incredibil de interesante au fost şi ultimele două lucrări, Akea pentru pian şi cvartet de coarde de Iannis Xenakis şi Cvartetul de coarde nr. 1 Metamorfoze nocturne de Ligeti, unde tinerii au dat dovadă de un spirit de echipă incredibil, sincronizându-se ireproşabil, în ciuda imprevizibilului ce guvernează genul acesta de lucrări. Cu toţii sunt instrumentişti talentaţi, dar aici trebuie să remarc sunetul cald, rotund, plin al violistului Ondrej Martinovski.

Salonul de muzică al Palatului Cantacuzino a fost literalmente plin, contrazicând ideea conform căreia publicul nu este interesat de creaţia sonoră contemporană.

Muzică şi matematică de nivel înalt

După îndelungi aplauze şi o scurtă pauză a avut loc proiecţia unui film documentar dedicat lui Iannis Xenakis, o personalitate complexă care a reuşit să îmbine matematica şi muzica la un nivel incredibil. Xenakis a avut o viaţă tumultuoasă: născut în Brăila, a plecat la 16 ani la Atena, unde s-a implicat în mişcarea de rezistenţă. Grav rănit se auto-exilează în Franţa, unde lucrează cu Le Corbusier, pentru ca mai apoi să se dedice cu totul muzicii. Aici îşi valorifică înclinaţiile spre matematică, elaborând diverse metode grafice de compoziţie, arătând o predilecţie pentru metodele grafice de notare. Mărturisesc că aceste metode mă depăşesc, însă ce m-a frapat a fost că legătura muzicii cu natura la Xenakis este extraordinar de puternică.

Evenimentul din 10 aprilie 2011 s-a revelat ca o continuă descoperire care cu siguranţă i-a îmbogăţit pe ascultători.