Ascultându-i duminică, 10 aprilie 2011, pe membrii coralelor bărbăteşti "Armonia" şi "Cuvânt Bun" ale Arhiepiscopiei Tomisului, mi-am spus că studenţii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa pot privi cu legitimă încredere în sine către confraţii lor din alte oraşe. Vocile lor sunt foarte bune, cultivate, lucrate, cu intonaţie foarte curată. Ei cântă foarte implicaţi, sunt sigură, şi datorită faptului că pentru ei cuvântul are o semnificaţie teologică; ei ştiu ce spun, înţeleg profund sensul textului şi-l transmit cu o mare putere de convingere, în acelaşi timp cu o mare frumuseţe.

Lucrare în primă audiţie

I-am auzit pe membrii coralelor "Armonia" şi "Cuvânt bun" însoţiţi de un grup de instrumentişti de la Teatrul de Operă şi Balet "Oleg Danovschi" din Constanţa într-o lucrare în primă audiţie în forma ei prezentată ieri la sala de concerte a Ministerului Administraţiei şi Internelor: frescă muzicală În vremea aceea... de preot Ion Popescu Runcu în aranjamentul pentru solişti, cor şi orchestră al profesorului Horaţiu Alexandrescu. Lucrarea a fost scrisă pe texte ale Deniilor din Joia şi Vinerea Patimilor, într-o armonie clasică şi cu un extrem de reuşit moment quasi-folcloric - aici, Maica Domnului îşi plânge Fiul într-un fel de doină de jale, din care am reţinut două versuri extraordinar de frumoase şi de potrivite: "azi pe Mielul cel blajinu mi l-a prins lupul hainu". Vocea Maicii Domnului a fost a unei excelente mezzosoprane cu timbru autentic şi rar întâlnit de la Teatrul constănţean, Lucia Mihalache Stoica.

Bucuria regăsită prin muzică

Dacă am apreciat o cântăreaţă profesionistă, aceeaşi mare admiraţie am avut-o pentru grupul solistic care i-a întruchipat pe protagoniştii momentelor prinderii şi răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos: Claudiu Banu, Adrian Clinciu, Corneliu Chivu, Doru Pantazi, Ionuţ Boancheş, Mihai Urzicana, Alexandru Chiriac, Sandu Lucian, Marcel Marin. Au fost studenţi teologi şi arhidiaconi cu voci în egală măsură psaltice, adică în atmosferă de biserică şi de scenă lirică. O combinaţie surprinzătoare care a creat o stare de bucurie tuturor celor aflaţi în sală; lucrarea În vremea aceea... a părintelui Popescu Runcu, dirijată competent de părintele Iulian Dumitru, a primit aplauze bogate şi din inimă.