1846. Clădiri iluminate în cinstea lui. Balcoane debordând de flori. Melomani din Cluj, Timişoara, Arad, Iaşi şi Bucureşti, în extaz, abia stăpânindu-şi emoţiile şi nerăbdarea de a-l asculta. Arcade de flori pe care erau scrise urări de bun venit ridicate în cinstea lui. Nu v-aţi dat seama despre cine este vorba? Vă dau un indiciu: este anul Liszt. Da, este vorba despre pianistul şi compozitorul Franz Liszt care în anii 1846 şi 1847 s-a aflat în turneu în Ţările Române, unde a produs o adevărată isterie, cum am numi-o noi astăzi, în rândul intelectualităţii româneşti a vremii. La mai bine de 164 de ani de la acel eveniment, binecunoscutul pianist Horia Mihail decide să îşi relanseze cariera solo, pornind pe urmele lui Liszt.

Pianul Călător este intitulat turneul ce se derulează între 1 şi 21 aprilie 2011 şi a cărui lansare oficială a avut loc în 30 martie 2011, la Palatul Cesianu din centrul Bucureştilor. De ce călător? Pentru că, după cum ne-a obişnuit Horia Mihail de-a lungul evenimentelor pe care le-a organizat până acum, a adăugat şi o coordonată socială proiectului său. Sunt săli de concert în România fără piane decente, pe care un artist să poată concerta. În aceste oraşe există însă un public numeros, interesat de ceea ce numim muzică clasică; astfel că Horia Mihail purcede la drum, nu singur, ci însoţit de un pian pe care va cânta în cinci oraşe care nu dispun de un asemenea instrument: Hunedoara, Deva, Alba Iulia, Dumbrăveni şi Mediaş, oraş unde Horia Mihail îşi va lua rămas bun de la pianul călător, lăsându-l în folosinţa comunităţii locale. Aceasta este cea de-a doua etapă a turneului care vizează în total 12 oraşe, căci în primă fază, Horia Mihail va cânta în şapte oraşe care dispun deja de pian: Sibiu, Braşov, Cluj Napoca, Baia Mare, Târgu Mureş, Iaşi şi Bucureşti. Şi Liszt a concertat în Ţările Române pe pianul lui personal, un Erard pe care îl purta mereu, oriunde avea de cântat.

Conferinţa de presă menită să deschidă turneul a fost cu adevărat strălucitoare. S-a desfăşurat la Palatul Cesianu, un cadru de basm care instantaneu a creat atmosfera potrivită, evocând nobleţea boierimii din vremuri vechi. Turneul organizat de Horia Mihail se bucură nu doar de o vizibilitate foarte bună deja, dar şi de un sprijin însemnat. Au venit să vorbească în faţa jurnaliştilor, între alţii, pianistul Horia Mihail dar şi Andras Istvan Demeter, Preşedinte-Director General Radio România. Cei prezenţi la Palatul Cesianu au avut parte de o mostră din programul pe care Horia Mihail îl va interpreta în cele 12 oraşe. Este vorba despre piesele de Franz Liszt, Chapelle de Guillaume Tell, Valse Caprice nr. 6 din Soirées de Vienne, Liebestraum, iar la final, ameţitoare şi copleşitoare prin forţă, Mazeppa.

Voi încheia aici, nu fără a vă mai recomanda o dată să îi urmăriţi pe Horia Mihail şi Pianul său călător. O ultimă veste bună: Turneul Pianul călător va fi reluat şi în următorii doi ani.

La finalul lansării oficiale a turneului, am stat de vorbă cu Horia Mihail:

Am citit într-un interviu de-al dumneavoastră că vorbiţi de "lisztomanie" şi asociaţi fenomenul "Liszt" cu fenomenul "Beatles". Ce este revoluţionar în muzica lui Liszt?

Trebuie să spun că este un citat, nu ştiu de unde l-am preluat, nu eu am fost primul care a făcut această comparaţie a celor două fenomene, însă chiar aşa se numeşte, "lisztomanie". În sensul că există un număr foarte mare de admiratori, fani ai lui Liszt care îl adulau pur şi simplu, îl urmau în turneele lui, voiau să vorbească cu el, să aibă autografe de la el, aveau acelaşi tip de manifestări, păstrând proporţiile - vorbim totuşi de prima parte a secolului al XIX-lea, nu de anii '60, cum s-a întâmplat cu "Beatles", când societatea era cu totul alta.

Liszt a revoluţionat pianul şi muzica în general prin felul în care a fost ca om, în primul rând, prin capacitatea sa fantastică din punct de vedere tehnic, dar şi din punctul de vedere al expresiei muzicale, având o viaţă cu totul şi cu totul aparte. A cântat ca solist până la sfârşitul anilor 1840. Apoi s-a dedicat în exclusivitate compoziţiei. E foarte interesant că multe lucrări ale lui Liszt anunţă deja curente care au apărut în muzică mult mai târziu: impresionismul, de foarte multe ori, câteodată expresionismul... Din acest punct de vedere, este un compozitor care poate fi interpretat, este interpretabil şi generează foarte multă bucurie în momentul în care este cântat; cel puţin mie, îmi generează foarte multă bucurie, dar şi dificultăţi, fiindcă din punct de vedere tehnic este de multe ori…

Demonic?!

Da, aş putea spune chiar demonic.