Hotărât, Studioul Experimental de Operă şi Balet "Ludovic Spiess" rămâne campionul premierelor oferite în această stagiune la Opera Naţională Bucureşti. Miercuri, 16 martie 2011, Salonul Galben a fost neîncăpător pentru publicul dornic să urmărească farsa Rita de Gaetano Donizetti, prezentată pentru prima oară în România, cu un binemeritat succes.

Alegeri inspirate pe toate planurile

Alegerea - sub toate aspectele - a fost foarte inspirată; partitura a meritat deplin includerea ei în proiectul "Opera rara", scriitura donizettiană nesofisticată a avut puţin de pierdut prin substituirea orchestrei cu pianul, iar distribuţia sumară şi vocalitatea specifice operei buffa s-au potrivit mai bine decât în cazul operelor verdiene sau veriste cu dimensiunile reduse şi acustica destul de haotică a locaţiei. Foarte bine aleşi au fost şi interpreţii, adecvaţi personajelor din punct de vedere vocal, fizic şi temperamental; soprana Rodica Vică asigurând cu aplomb şi strălucire sonoră rolul titular - voluntara şi emancipata Rita -, tenorul Ovidiu Ciucuriţă dovedindu-se irezistibil scenic, rezolvând meritoriu şi partitura vocală, deloc uşoară, a soţului terorizat - Beppe, iar baritonul Vasile Chişiu convingând de asemenea în rolul "macho" al primului soţ - Gasparo. O altă distribuţie completă - tot din tineri absolvenţi sau încă masteranzi - aşteaptă să preia rolurile în a doua reprezentaţie, pe 30 martie.

Tinereţea şi ineditul

Revenind la premiera de aseară, s-a cântat şi s-a jucat cu plăcere şi cu pricepere, beneficiind de pregătirea muzicală şi acompaniamentul pianistei Lidia Butnariu. La ineditul lucrării s-a adăugat tinereţea realizatorilor făcând spectacolul şi mai incitant. Mă refer nu numai la solişti, ci şi la regizorul Cătălin Voineag, la Dragoş Abagiu - debutant ca scenograf - şi la Maria Popa - mişcare scenică - cei ce au conceput şi au pus în operă o montare modernă, plină de viaţă şi de haz.