Plecând joi, 17 martie 2011, de la recitalul Trio-ului Frizzante găzduit de Institutul Cultural Român din Viena mă gândeam câtă muncă de pregătire, dublată de fantezie şi, bineînţeles, de un strop de inspiraţie, se poate ascunde în spatele unei seri de muzică, să spunem, agreabile. Aşa cum ne lasă să ghicim numele pe care îl poartă, Trio-ul Frizzante se doreşte a fi… accidulat, spumos, suplu.

Clasic, romantic şi… ambianţa acustică a oraşelor

Deşi membrii lui - tinerii interpreţi Marlies Gaugl (flaut), Doris Lindner (pian) şi Johannes Kubitschek (violoncel) - provin, toţi trei, din patria lui Johann Strauß (dar nu din Viena, ci din Stiria, din Austria inferioară şi Tirol), n-am ascultat nici valsuri, nici operetă, ci un program modern, cosmopolit, care îmi trezeşte bănuiala că interpreţii cunosc bine frumuseţile repertoriului cameral din ultimii două sute de ani. Am ascultat piese din perioada clasică şi romantică de Adalbert Gyrowetz şi Felix Mendelssohn, amintind o formă de divertisment foarte răspândită în secolul al XIX-lea nu doar în Occident, ci şi în Transilvania şi chiar la Bucureşti şi la Iaşi, şi anume serile de muzică din saloane şi case particulare; între acestea au fost intercalate două lucrări semnate în veacul următor de compozitorul rus Nicolai Kapustin (n. 1937) şi de argentinianul Astor Piazolla (1921-1992). S-au auzit aici ecouri din jazz şi tango, din ambianţa acustică a oraşelor, a cafenelelor şi cluburilor de dans, învolburate într-o ţesătură suplă de muzică bună.

Atmosferă primăvăratecă şi invitaţi de calitate

Am uitat repede de ploaia neîntreruptă de afară, am sorbit şampania sonoră în atmofera primitoare de la I.C.R. alături de publicul nu prea numeros, dar cald şi mai ales încălzit de prospeţimea primăvăratecă a programului.

Recitalul a fost organizat de Asociaţia saşilor transilvăneni din Viena, iar pianista Doris Lindner este laureata concursului de pian Carl Filtsch din Sibiu, ediţia 2006.