Pentru că în vara acestui an se vor împlini 130 de ani de la naşterea lui George Enescu, seria evenimentelor dedicate muzicii sale a început; până la ediţia cu numărul 20 a Festivalului Internaţional care poartă numele marelui compozitor român, Asociaţia Culturală "Maria Domina" propune publicului, prin intermediul unui turneu ce s-a deschis luni, 14 martie 2011, în Sala "Atelier" a Teatrului Naţional "Ion Luca Caragiale", întâlnirea cu patru muzicieni tineri, tălmăcitori înzestraţi ai muzicii enesciene de cameră.

Studiu de virtuozitate cu violonista olandeză Frederiecke Eugenie Saeijs

Seara muzicală a fost deschisă de violonista olandeză Frederiecke Eugenie Saeijs, cea care, înainte de a interpreta dificila Sonată a III-a op. 27 "Sonata-Baladă" de Eugène Ysaÿe - pe care autorul i-a dedicat-o lui George Enescu - şi-a prezentat instrumentul: un Guarneri din 1725 care i-a aparţinut Reginei Elisabeta a Belgiei, elevă a lui Ysaÿe şi pe care a cântat probabil însuşi compozitorul belgian.

După ce a lăsat publicul mut de admiraţie prin interpretarea acestui adevărat studiu de virtuozitate, violonista le-a cedat locul colegilor săi de scenă: baritonul german Birger Radde a prezentat, împreună cu pianistul canadian Ilya Poletaev, cele Şapte cântece de George Enescu pe versuri de Clément Marot - într-o versiune în care sonorităţile diafane, specifice muzicii impresioniste s-au împletit cu umorul jocului scenic; iar Mihai Marica - muzician cu studii în Statele Unite ale Americii - a interpretat, tot în compania lui Ilya Poletaev, Sonata op. 26 nr. 2 pentru violoncel şi pian, un opus în care George Enescu face trecerea de la melancolia discretă redată prin limbajul impresionist cu accente pentatonice, spre o tematică inspirată din folclorul tradiţional al ţării noastre.

Regal cu muzică enesciană

Melancolia sufletului românesc, îmbrăcată în rafinamentul armonic al impresionismului francez, se face simţită în fiecare compoziţie enesciană: am avut încă o dată acest sentiment, ascultând suita Impresii din copilărie pentru vioară şi pian şi Sonata op. 24 nr. 1 - în care pianistul Ilya Poletaev a creat o atmosferă întunecată, sumbră, străbătută însă de momente de lumină, de rezolvare a tensiunii. Un final potrivit pentru un regal cu muzică enesciană, ce va fi oferit în zilele următoare şi în Ploieşti, Bacău şi Iaşi.