Mulţi dintre cei care l-au ascultat pe Mihai Ritivoiu acum trei luni, în Concursul Naţional de Pian din cadrul Zilelor Lipatti, au fost uimiţi de maturitatea şi inteligenţa muzicală ale acestui tânăr pianist. Astfel încât, în seara de 8 martie 2011, în recitalul pe care l-a susţinut împreună cu violoncelistul Andrei Ioniţă la Centrul Cultural al Republicii Ungare din Bucureşti, nu a mai fost nici o surpriză: Mihai Ritivoiu a confirmat din nou că este un muzician valoros, cu perspective largi şi cu un repertoriu vast, care îi permite o diversitate stilistică impresionantă şi o preocupare pentru detaliu pe care o întâlnim rar la pianiştii din generaţia sa.

Mihai Ritivoiu şi muzica de cameră

L-am regăsit, aşadar, pe Mihai Ritivoiu rafinat în paginile de Debussy, subtil şi meditativ în muzica lui Enescu, virtuoz în cele două studii de Liszt pe care le-a interpretat pentru a-l celebra pe compozitorul maghiar, de la naşterea căruia se împlinesc anul acesta 200 de ani.

De această dată, însă, am mai putut descoperi o latură importantă a activităţii sale muzicale, cea de interpret într-un ansamblu cameral. Sunetul său s-a transformat dintr-unul consistent şi variat, într-unul delicat, menit să susţină şi să pună în valoare timbrul instrumentului partener - violoncelul. După cum spuneam, alături de Mihai Ritivoiu, pe scenă s-a aflat Andrei Ioniţă, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional "Sf. Sava". Muzicianul studiază violoncelul cu profesoara Ani Marie Paladi, sub îndrumarea căreia a obţinut deja numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale.

Program amplu, interpretat remarcabil

În recitalul organizat şi prezentat de criticul muzical Ecaterina Stan, Andrei Ioniţă şi Mihai Ritivoiu au oferit un program amplu, care a cuprins, între altele, Variaţiunile de Ludwig van Beethoven pe o temă din opera "Flautul fermecat" de Mozart, Adagio şi Allegro de Robert Schumann, Variaţiuni de Niccolo Paganini pe o temă de Rossini, "Habanera" de Maurice Ravel şi Meditaţie din opera "Thais" de Jules Massenet. A fost, cu siguranţă, un program dificil, în care Andrei Ioniţă şi-a etalat calităţi tehnice şi interpretative remarcabile.

Surpriza…

În final, talentatul violoncelist ne-a oferit şi o surpriză: după îndelungile aplauze ale celor prezenţi în sală, s-a aşezat la pian, lângă Mihai Ritivoiu, pentru a interpreta, ca bis, o piesă din ciclul "Mama mea, gâsca" pentru patru mâini de Maurice Ravel. Astfel încât, am asistat la o serată muzicală densă, agreabilă, într-un cadru elegant şi aproape neîncăpător pentru numărul mare de melomani veniţi la acest recital.