În cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului de Flamenco, organizat de Institutul Cervantes între 4 februarie - 8 martie 2011, a avut loc miercuri, 9 februarie, la Ateneul Român recitalul intitulat Noua muzică spaniolă, susţinut de chitaristului Jose María Gallardo del Rey, acompaniat de percuţionistul Roberto Vozmediano. Invitat pentru a treia oară să apară pe scena Ateneului, despre care a afirmat în debutul serii că este una dintre sălile lui preferate, chitaristul a avut în program compoziţii proprii: Suita Lorca, omagiu poetului spaniol Federico García Lorca, The Trees Speak, Zapatero a la Barroca, Canción y Danza, piesă dedicată memoriei profesoarei sale, América Martínez, Fuego şi Rosales. Del Rey se inspiră în lucrările sale din genul flamenco al muzicii populare spaniole, dar şi din muzica clasică. Rezultatul este un stil personal, o muzică ce vorbeşte de la sine, plină de pasiune şi sensibilitate, care se îndreaptă direct către suflet.

Jose María Gallardo del Rey nu este doar un virtuoz al chitarei, ci un interpret complex, care a reuşit să surprindă prin bogăţia timbrală a instrumentului, prin frazarea impecabilă şi o paletă dinamică şi agogică extrem de rafinată, dar şi prin expresivitatea care transformă temele în personaje ale unei poveşti. Variaţiile de tempo şi intensitate sonoră imaginate de Jose María Gallardo del Rey au fost intuite cu precizie de percuţionistul Roberto Vozmediano, un fin cunoscător al ritmurilor muzicii spaniole.

Prezenţa chitaristului spaniol la Ateneul Român a fost fără îndoială un succes şi ne bucurăm de faptul că îl vom putea reasculta pe Jose María Gallardo del Rey la Sala Radio, într-un recital intitulat Iberia.

Andreea Chiselev

•

José Maria Gallardo del Rey sau un 'conquistador' la Bucureşti

"Iberia" este titlul pe care l-a purtat recitalul oferit joi, 10 februarie 2011, la Sala Radio de chitaristul José Maria Gallardo del Rey în cadrul Festivalului de Flamenco. A fost cea de-a doua seară în care am avut ocazia să îl ascultăm pe muzicianul spaniol, care cu o zi înainte îşi lansase "conquista" asupra publicului bucureştean la Ateneul Român, într-un recital în care a interpretat compoziţii proprii. Aseară victoria sa a fost deplină, căci publicul şi-a arătat aprecierea prin îndelungi aplauze la care artistul a răspuns prin două bisuri. De data aceasta, iată, am simţit nevoia să încep cu sfârşitul, pentru că numai astfel aş fi putut să vă dau o idee exactă asupra a ceea ce s-a întâmplat aseară.

În program au figurat lucrări de Sanz, Murcia, de Falla, Albeniz, Ponce şi Piazzola în a căror interpretare, chitaristul a dovedit o măiestrie neîntrecută. În Toccata în stilul lui Corelli de Santiago de Murcia, chitaristul a oferit o probă extraordinară a tehnicii sale impecabile, reuşind să stăpânească "milimetric" sonorităţile instrumentului. Aceeaşi tehnică, îmbinată cu o mare sensibilitate a însoţit discursul lui José Maria Gallardo del Rey pe tot parcursul recitalului. S-a creat astfel instantaneu atmosfera iberică în care s-au contopit şi artist, şi public, şi muzică. Bineînţeles, efectele vizuale şi-au avut contribuţia lor, lumina când roşie, când albastră a reflectoarelor ne-a stimulat imaginaţia şi ne-a favorizat "escapada iberică".

Într-adevăr, trebuie să mă alătur colegei mele, Andreea Chiselev, prezentă la recitalul susţinut la Ateneu de José Maria Gallardo del Rey şi care a apreciat în cronica ei "bogăţia timbrală" pe care a exploatat-o chitaristul şi care pe alocuri, îmi dădea sentimentul că pe scenă nu se află doar un singur chitarist.

A fost o seară excelentă, aş îndăzni eu să remarc, iar în loc de încheiere, vă invit să citiţi un interviu acordat de José Maria Gallardo del Rey în exclusivitate pentru Radio România Muzical.

Domnule Gallardo, uneori oamenii au dificultăţi în a înţelege şi asimila un gen muzical ce nu aparţine culturii lor. Cum puteţi explica faptul că flamenco-ul este iubit şi înţeles în mod unanim chiar şi de către non-spanioli?

Flamenco-ul înseamnă pasiune, pentru că vine din străfundul fiinţei umane.

De ce anume este nevoie ca să interpretezi flamenco? Este nevoie de ceva special sau poate oricine să interpreteze acest gen muzical?

Nu cred că este nevoie de ceva anume. Observ că pe zi ce trece tot mai mulţi oameni se îndreaptă către flamenco. Nici nu vă închipuiţi cât de bine se cântă flamenco în Japonia. Bineînţeles, nu este acelaşi lucru cu acela interpretat în Spania, însă puţin câte puţin, acest gen "explodează", se împrăştie peste tot în lume.

Ce anume v-a determinat pe dumneavostră să vă îndreptaţi către acest gen?

Vin din Sevilla, din Andalucia aşa că toată viaţa mea a fost acompaniată de acest gen. Eu am o formare scolastică, am terminat Conservatorul, unde am studiat muzică cultă, dar eram în acelaşi timp îndrăgostit de flamenco. Este nevoie însă de o tehnică solidă pentru a interpreta flamenco.

Este pentru prima dată când vă aflaţi în România? Ce părere aveţi despre publicul de aici?

Nu, de fapt este a patra oară când vin aici şi ador publicul român; sunteţi un public foarte cultivat şi cred că aţi luat ce este mai bun din cele două lumi între care vă aflaţi: aveţi tradiţia Europei Centrale în combinaţie cu sufletul latin. Este o combinaţie unică şi mă simt foarte apropiat de voi.

Ce părere vă face Festivalul de Flamenco organizat aici, la Bucureşti?

Este extraordinar deoarece conectează flamenco-ul cu noi genuri. Sunt convins că în fiecare an, românii vor ajunge să aprecieze şi mai mult flamenco-ul şi acest festival.

Interviu realizat de Petra Gherasim