Arhivă : Cronici Înapoi

Jose María Gallardo del Rey la Ateneul Român

Publicat: joi, 10 Februarie 2011 , ora 14.46

În cadrul celei de-a II-a ediții a Festivalului de Flamenco, organizat de Institutul Cervantes între 4 februarie - 8 martie 2011, a avut loc miercuri, 9 februarie, la Ateneul Român recitalul intitulat Noua muzică spaniolă, susținut de chitaristului Jose María Gallardo del Rey, acompaniat de percuționistul Roberto Vozmediano. Invitat pentru a treia oară să apară pe scena Ateneului, despre care a afirmat în debutul serii că este una dintre sălile lui preferate, chitaristul a avut în program compoziții proprii: Suita Lorca, omagiu poetului spaniol Federico García Lorca, The Trees Speak, Zapatero a la Barroca, Canción y Danza, piesă dedicată memoriei profesoarei sale, América Martínez, Fuego și Rosales. Del Rey se inspiră în lucrările sale din genul flamenco al muzicii populare spaniole, dar și din muzica clasică. Rezultatul este un stil personal, o muzică ce vorbește de la sine, plină de pasiune și sensibilitate, care se îndreaptă direct către suflet.

Jose María Gallardo del Rey nu este doar un virtuoz al chitarei, ci un interpret complex, care a reușit să surprindă prin bogăția timbrală a instrumentului, prin frazarea impecabilă și o paletă dinamică și agogică extrem de rafinată, dar și prin expresivitatea care transformă temele în personaje ale unei povești. Variațiile de tempo și intensitate sonoră imaginate de Jose María Gallardo del Rey au fost intuite cu precizie de percuționistul Roberto Vozmediano, un fin cunoscător al ritmurilor muzicii spaniole.

Prezența chitaristului spaniol la Ateneul Român a fost fără îndoială un succes și ne bucurăm de faptul că îl vom putea reasculta pe Jose María Gallardo del Rey la Sala Radio, într-un recital intitulat Iberia.

Andreea Chiselev

José Maria Gallardo del Rey sau un 'conquistador' la București

"Iberia" este titlul pe care l-a purtat recitalul oferit joi, 10 februarie 2011, la Sala Radio de chitaristul José Maria Gallardo del Rey în cadrul Festivalului de Flamenco. A fost cea de-a doua seară în care am avut ocazia să îl ascultăm pe muzicianul spaniol, care cu o zi înainte își lansase "conquista" asupra publicului bucureștean la Ateneul Român, într-un recital în care a interpretat compoziții proprii. Aseară victoria sa a fost deplină, căci publicul și-a arătat aprecierea prin îndelungi aplauze la care artistul a răspuns prin două bisuri. De data aceasta, iată, am simțit nevoia să încep cu sfârșitul, pentru că numai astfel aș fi putut să vă dau o idee exactă asupra a ceea ce s-a întâmplat aseară.

În program au figurat lucrări de Sanz, Murcia, de Falla, Albeniz, Ponce și Piazzola în a căror interpretare, chitaristul a dovedit o măiestrie neîntrecută. În Toccata în stilul lui Corelli de Santiago de Murcia, chitaristul a oferit o probă extraordinară a tehnicii sale impecabile, reușind să stăpânească "milimetric" sonoritățile instrumentului. Aceeași tehnică, îmbinată cu o mare sensibilitate a însoțit discursul lui José Maria Gallardo del Rey pe tot parcursul recitalului. S-a creat astfel instantaneu atmosfera iberică în care s-au contopit și artist, și public, și muzică. Bineînțeles, efectele vizuale și-au avut contribuția lor, lumina când roșie, când albastră a reflectoarelor ne-a stimulat imaginația și ne-a favorizat "escapada iberică".

Într-adevăr, trebuie să mă alătur colegei mele, Andreea Chiselev, prezentă la recitalul susținut la Ateneu de José Maria Gallardo del Rey și care a apreciat în cronica ei "bogăția timbrală" pe care a exploatat-o chitaristul și care pe alocuri, îmi dădea sentimentul că pe scenă nu se află doar un singur chitarist.

A fost o seară excelentă, aș îndăzni eu să remarc, iar în loc de încheiere, vă invit să citiți un interviu acordat de José Maria Gallardo del Rey în exclusivitate pentru Radio România Muzical.


Domnule Gallardo, uneori oamenii au dificultăți în a înțelege și asimila un gen muzical ce nu aparține culturii lor. Cum puteți explica faptul că flamenco-ul este iubit și înțeles în mod unanim chiar și de către non-spanioli?

Flamenco-ul înseamnă pasiune, pentru că vine din străfundul ființei umane.


De ce anume este nevoie ca să interpretezi flamenco? Este nevoie de ceva special sau poate oricine să interpreteze acest gen muzical?

Nu cred că este nevoie de ceva anume. Observ că pe zi ce trece tot mai mulți oameni se îndreaptă către flamenco. Nici nu vă închipuiți cât de bine se cântă flamenco în Japonia. Bineînțeles, nu este același lucru cu acela interpretat în Spania, însă puțin câte puțin, acest gen "explodează", se împrăștie peste tot în lume.


Ce anume v-a determinat pe dumneavostră să vă îndreptați către acest gen?

Vin din Sevilla, din Andalucia așa că toată viața mea a fost acompaniată de acest gen. Eu am o formare scolastică, am terminat Conservatorul, unde am studiat muzică cultă, dar eram în același timp îndrăgostit de flamenco. Este nevoie însă de o tehnică solidă pentru a interpreta flamenco.


Este pentru prima dată când vă aflați în România? Ce părere aveți despre publicul de aici?

Nu, de fapt este a patra oară când vin aici și ador publicul român; sunteți un public foarte cultivat și cred că ați luat ce este mai bun din cele două lumi între care vă aflați: aveți tradiția Europei Centrale în combinație cu sufletul latin. Este o combinație unică și mă simt foarte apropiat de voi.


Ce părere vă face Festivalul de Flamenco organizat aici, la București?

Este extraordinar deoarece conectează flamenco-ul cu noi genuri. Sunt convins că în fiecare an, românii vor ajunge să aprecieze și mai mult flamenco-ul și acest festival.

Interviu realizat de Petra Gherasim