Sunt mulţi tineri muzicieni talentaţi care merită să primească şansa de a cânta pe o scenă mare. La Paris mai ales, unde, în ultimul timp, au fost invitaţi mai mulţi solişti sub treizeci de ani şi dirijori sub treizeci şi cinci. Ultimii sunt violonistul Valery Sokolov, câştigătorul Concursului "Enescu" în 2005, şi Vasily Petrenko care a mai dirijat în octombrie la Paris o interpretare foarte frumoasă a operei Evgheni Oneghin de Ceaikovski. Performanţa lui la Opera Bastille a fost chiar o revelaţie pentru mulţi.

Din păcate, concertul din 16 decembrie 2010 la Théâtre des Champs Elysées pe care l-aţi putut urmări în direct şi la Radio România Muzical, nu a fost la înălţimea aşteptărilor. Vasily Petrenko nu este încă un dirijor simfonic pentru că, în primul rând, el nu a ştiut să dirijeze Concertul pentru vioară de Sibelius. Violonistul Valery Sokolov nu şi-a găsit locul printre valurile Orchestrei Naţionale a Franţei şi indicaţiile prea autoritare ale dirijorului, decât în partea întâi. Şi cu modestie. Tânărul violonist era şi el foarte aşteptat pe scena pariziană, dar nici circumstanţele, nici interpretarea lui, destul de şcolărească şi departe de atmosfera lui Sibelius, nu l-au pus în valoare.

Este un mare păcat şi chiar un chin să dai unui solist un dirijor care nu-l ascultă. Din fericire, în Simfonia a 5-a de Prokofiev, lucrurile s-au mai lămurit. Orchestra a fost mai împreună şi chiar foarte solidă în pasajele cele mai dificile şi cele mai caracteristice. Ea a fost foarte receptivă la efectele dorite de dirijor. Prokofiev a avut parte şi de un sunet intens, şi de accente, de ritm, de lirism, de culori... dar parcă lipsea ceva. Toată atenţia a fost focalizată pe detalii, pentru a da o formă mai frumoasă şi asta s-a reuşit, dar... parca s-a uitat de fond, adică, de muzică...