Arhivă : Cronici Înapoi

Cum sună muzica făcută de oameni care asta își doresc cel mai mult

Publicat: joi, 19 August 2010 , ora 9.41

Am tresărit de interes și surpriză de la primele sunete muzicale ale Orchestrei Române de Tineret; ritmul alert, alergarea cu respirația tăiată și suflul puternic ale poemului simfonic “Don Juan” de Richard Strauss, piesa cu care a început concertul, au demonstrat imediat energia, expresivitatea, sunetul bogat, plin, amplu al muzicienilor.

În “Preludiu” și “Moartea Isoldei”, chiar dacă semnate de un Wagner puțin cam romanțios, orchestra a realizat excelent momentele de suspendare muzicală, de contraste bruște, de suspin, pe scurt toate curcubeele sonore wagneriene.

Simfonia a 4-a în fa minor de Ceaikovski, deși puțin prea proaspătă din pricina gândirii încă atât de tinere, a fost impetuoasă, pasională, iar în partea a 3-a, “hitul” lucrării, cântat de coardele ciupite, instrumentiștii au antrenat amuzamentul și seriozitatea în doze egale.

Programul a fost foarte bine ales pentru a folosi la maximum temperamentul și agitația caracteristice tinereții care se simte mai bine în libertatea și excesele romantismului. S-a mai potrivit și partidelor excelente de suflători și violoncele, puse și ele bine în evidență.

Membrii Orchestrei Române de Tineret sunt în această orchestră pentru că și-o doresc, iar asta se vede, se aude și se simte. Cântă foarte bine, cu toată ființa, cu participare, dăruire și implicare de soliști, cu simțul răspunderii, sunt entuziaști și atenți la cel din fața lor – și aici ajung la maestrul Cristian Mandeal, care a fost ieri seară, miercuri, 18 august, un dirijor esențialmente prietenos: a renunțat la partitură și a dărâmat astfel bariera creată de pupitru, le-a zâmbit muzicienilor, le-a fost șef și coleg și i-a condus așa cum ar fi condus un ansamblu de profesioniști deja formați. Rezultatele - manifestate în aplauze interminabile de ambele părți ale podiumului de concert.

Orchestra Română de Tineret, am aflat din programul de sală, va evolua în ediția viitoare a Festivalului Enescu; foarte bine, pentru că este un ansamblu cu care România să iasă în față, și la noi și peste hotare.

Maria Bojin


Orchestra Română de Tineret dirijată de Cristian Mandeal a concertat în 18 august 2010 la Ateneul Român, în cadrul Festivalului Internațional “Enescu și muzica lumii”, ediția a XI-a și a seriei de “Serate muzicale în București” organizate de Asociația culturală “Lanto Arte”. Ansamblul a prezentat un program alcătuit din Preludiu și “Moartea Isoldei” de Richard Wagner, Poemul simfonic “Don Juan” de Richard Strauss și Simfonia a IV-a semnată Piotr Ilici Ceaikovski.

Iată ce ne-a declarat maestrul Cristian Mandeal despre acest program:

“Mi se pare un program de maturitate care atestă nivelul superior la care a ajuns Orchestra Română de Tineret în trei ani de activitate susținută. Este prima dată când prezentăm acest repertoriu, așa cum fiecare proiect al nostru propune un nou program. Și încerc să-l alcătuiesc într-o evoluție. Ne-am propus să abordăm marele repertoriu romantic, lucru care ne lipsea deocamdată. În general noi am făcut muzică clasică sau muzica secolului XX. Acum urma totuși o perioadă a romantismului mare și legat de faptul că în anul acesta am reușit să alcătuim o orchestră mai amplă ca și componență, care a permis abordarea unui astfel de tip de repertoriu.”

Declarație preluată de Larisa Clempuș