Arhivă : Cronici Înapoi
Cetatea Brașovului și-a deschis porțile către muzică
„Cetatea Muzicală a Brașovului”, 13-19
august 2010, este festivalul pe care îl aștept în fiecare vară cu aceeași
nerăbdare, fiindcă muzica reușește cel mai bine să contracareze efectele
căldurii toropitoare care ne amorțește simțurile mai rău decât cel mai mare
viscol.
Iar
demersul lui Sherban Lupu este
admirabil, el este unul dintre acei artiști care nu au
uitat de unde au plecat, și care se întorc la Brașov nu doar pentru concerte,
ci și, iată, pentru a organiza acest festival binevenit, în ciuda crizei care
se simte din ce în ce mai acut. Evident, compozitorii omagiați în 2010, adică Schumann și Chopin, sunt prezenți cu lucrările lor și în festivalul de la
Brașov.
Evenimentele
au ajuns astăzi în cea de-a patra zi, așa că se cuvine să relatăm ce s-a
întâmplat până acum. Să începem cu ziua de ieri, 15 august 2010, căci soprana Georgeta Stoleriu a susținut un superb
recital la Biserica Romano-Catolică, pentru a celebra ziua Sfintei Marii. O
voce care a umplut biserica, fără nici cea mai mică ezitare. Arii de Bach,
Händel, Mendelssohn, Liszt, toate au căpătat inflexiunile necesare, în
interpretarea tuturor, soprana a excelat. Eu aș spune că momentul cel mai emoționant a fost acela în care Georgeta
Stoleriu a cântat „Ave Maria” de Giulio Caccini. La orgă s-a aflat Paul Cristian, care a avut o
interpretare destul de curată, dar nu pe măsura talentului sopranei. Sherban Lupu a interpretat Aria pe
coarda sol pentru vioară și orgă de
Johann Sebastian Bach. Și am mai putea vorbi de un acompaniament, unul mai
puțin plăcut, din păcate: zgomotele venite din public, pe care se pare că îl
scutură o gravă și irepresibilă tuse. Ca să nu mai vorbim de diferitele obiecte
căzute pe jos al căror ecou se înălța și avea grijă să te ancoreze pe pământ când
ariile cântate de Georgeta Stoleriu te purtau prea sus.
Sâmbătă,
la Centrul Cultural „Reduta” am ascultat Sonata op. 109, nr. 30 pentru pian
cântată de pianistul Henri Bonamy
din Franța. Aș spune că a oferit o versiune interesantă, mai ales în partea a
doua, unde s-a făcut simțită o sensibilitate aparte, ce mi-a amintit vag de
Chopin și Debussy, fără nelipsită însă de vigoarea specific beethoveniană.
În cele
două seri pe scenă au mai apărut pianista Cordelia
Hoefer și violoncelistul Goetz
Teusch din Germania. Publicul a fost extaziat după „Poloneza Briliantă”
pentru violoncel și pian pe care au interpretat-o în prima seară și după Sonata
pentru violoncel și pian pe care au oferit-o în a doua seară, ambele de Chopin.
Eu însă am niște rezerve, mi s-a părut că lucrărilor le lipsește acea
melancolie visătoare, care fac orice lucrare a lui Chopin inconfundabilă. Violistul
Daniel Rubenstein are un timbru
plăcut, lucru pe care l-am descoperit ascultându-l în „Märchenbilder” pentru
violă și pian de Robert Schumann. Violonista Jennifer Curtis are faima unei foarte bune interprete, dar a fost
cam inegală atât în Sonata nr. 1 op. 105 în la minor pentru pian și vioară de
Schumann, cât și în Sonata „Ballade” pentru vioară solo de Eugène Ysaye.