Festivalul "Pablo Casals" s-a născut acum 60 de ani datorită unui subterfugiu. Fiindcă maestrul refuza să mai cânte în lume, lumea va veni la el. Mai exact la Prades, un sat pierdut în munţii franco-spanioli, unde cei mai mari artişti precum Isaac Stern, David Oistrah sau Yehudi Menuhin au venit sa cânte cu maestrul spaniol.

De la începuturi, festivalul a cultivat pasiunea exclusivă a muzicii de cameră şi o atmosferă de prietenie, de schimb de idei şi de pedagogie. Astăzi, există şi o academie unde 100 de tineri vin de pretutindenti să beneficieze de sfaturile unora dintre cei mai mari muzicieni: Frans Helmerson, Arto Noras, Olivier Charlier, Mihaela Martin sau Michel Lethiec, directorul festivalului.

În fiecare zi, artiştii invitaţi concertează, în formaţiile cele mai diverse, într-una din bijuteriile Franţei: abaţia romană Saint Michel de Cuxa.

În seara zilei de 6 august 2010, după interpretarea plină de pasiune a Trio-ului nr.1 de Schubert de către pianistul Itamar Golan, violonistul Olivier Charlier şi violoncelistul Arto Noras, violonista Mihaela Martin a condus cu măestrie Octetul compozitoruluipentru corzi si suflători. Fiecare solist a fost influenţat de energia ei şi şi-a însuşit intenţiile muzicale ale violonistei cu o plăcere evidentă. Susţinuţi de un violoncel şi de un contrabas sensibili şi atenţi, viorile şi viola au fost într-o simbioză perfectă, iar suflătorii şi-au impus specificul cu fineţe.

Efervescenţa finală a fost posibilă datorită respectului reciproc şi admirativ a excelenţei fiecăruia. Acesta este spiritul Festivalului "Pablo Casals".

Concertul va fi retransmis pe France Musique în data de 28 septembrie 2010 la ora 21.00 (GMT + 2).

Una dintre cele mai mari realizări ale Festivalului "Pablo Casals" este capacitatea de a-şi mulţumi artiştii şi publicul în egală măsură. Primii se bucură de întâlniri excepţionale şi sesiuni intense de muzică de cameră. Iar publicul este solicitat în permanenţă de diversitatea programului şi a formaţiilor pe care le ascultă într-o singură seară.

De exemplu, sâmbătă 7 august 2010 nu mai puţin de cinci formaţii camerale cu artişti de pretutindeni - printre care violonistul născut în România, Gil Sharon - au cântat pe scena festivalului. Începând cu transcripţia unui Preludiu la după-amiaza unui faun de Debussy… unde flautul lui Jacques Zoon, spontan şi mândru, a plutit deasupra ţesutului orchestral ca un fluture, poezia acestei transcripţii rare, semnate de Hans Eisler, a continuat cu asocierea neaşteptată a unui fagot şi a un oboi acompaniaţi la pian, imaginată de Francis Poulenc. Oboistul Jean-Louis Capezzali şi fagotistul Carlo Colombo, doi muzicieni rafinaţi şi dotaţi cu o tehnică superbă, au întâmpinat un succes imens.

La fel şi piesele următoare cu Isabelle Moretti la harpă. Într-o lucrare de Maurice Ravel ea a fost acompaniată de Cvartetul Talich din Cehia care şi-a modelat perfect sunetul şi caracterul pentru a-i ocroti delicateţea.

Acest evantai de piese şi asocieri instrumentale s-a încheiat cu un Cvartet de Fauré, condus de Olivier Charlier la vioară şi Bruno Pasquier la violă. Complicitatea celor doi artişti a transformat muzica în conversaţie. Împreună cu Jeremy Menuhin la pian - fiul violonistului - şi Ivan Monighetti la violoncel, ei au arătat cât de distinsă, dar şi de fierbinte poate fi muzica lui Fauré. Publicul nu s-a înşelat: a fost o seară magistrală.