"Ţin minte că am venit în ţara voastră în timpul opresiunii şi mi-am dat seama că există o solidaritate între compozitori şi public, iar sălile erau pline. Acum însă, am impresia că muzica contemporană nu mai reprezintă un subiect de interes pentru nimeni. E trist." Iată ce spunea pianistul Bernard Cavanna într-un interviu acordat postului Radio România Muzical.

Opinia lui Bernard Cavanna s-a confirmat duminică, 13 iunie 2010, la Ateneul Român, unde la recitalul aniversar al violonistei Cornelia Bronzetti sala era ocupată în proporţie de 25%. Se pare că programul de muzică contemporană, coroborat cu canicula, i-a ţinut pe melomani departe de un concert care s-a dovedit a fi extraordinar. Eu însă am uitat curând şi de caniculă şi de orice alt factor disturbator, de îndată ce am auzit primul sunet al viorii sărbătoritei. Imediat m-a cucerit printr-un timbru profund, prin vitalitatea ei şi printr-o tehnică infailibilă.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de carieră, Cornelia Bronzetti, a optat, după cum spuneam, pentru un repertoriu contemporan: Remus Manoleanu - Sonata-Poem "In memoriam George Enescu", Dan Dediu - "Preludiu-Coral al Urlătorului", Carmen Petra Basacopol - Legenda pentru vioară şi orgă şi Trio pentru vioară, violă şi violoncel, Maria Ciobanu - « Jurnal 99 » pentru vioară şi mediul electronic şi la final, George Enescu - Sonata "Torso". Au participat alături de violonista aniversată, organistul Dan Racoveanu, pianista Cipriana Gavrişu, violistul Marian Movileanu şi violoncelistul Marin Cazacu.

A fost într-adevăr o provocare pe care Cornelia Bronzetti a trecut-o cu succes. De altfel era de aşteptat pentru o violonistă recunoscută la nivel internaţional, care a fost aplaudată pe mai toate marile scene europene şi care s-a dedicat în acelaşi timp şi unei cariere pedagogice - aspecte subliniate şi de prof. univ. dr. Grigore Constantinescu în alocuţiunea ce a precedat recitalul.

Violonista ne-a prezentat, aşadar, o lume a contrastelor şi a trecerilor subite de la o nelinişte abia simţită la angoase tulburătoare. Aceste elemente s-au făcut simţite în piesele lui Dan Dediu, unde în discursul şerpuitor al viorii, uneori într-un piano abia simţit, irumpeau acordurile tensionate ale orgii. Trioul de Carmen Petra Basacopol mi s-a părut de asemenea foarte expresiv, ceea ce arată că muzica nouă poate fi foarte bine înţeleasă atunci când este interpretată la un înalt nivel.

Cornelia Bronzetti care şi-a sărbătorit duminică seara la Ateneu 50 de ani de carieră nu a dezamăgit publicul, iar la sfârşit, la insistenţele acestuia, a oferit un bis: o transcripţie pentru vioară a Adagio-ului din Suita în stil vechi pentru pian de George Enescu.