Vernisajul expoziţiei George Enescu şi muzica lăutarilor români a avut loc miercuri, 10 martie 2010, la Palatul Cantacuzino. O expoziţie bogată, cu documente în mare parte inedite, rezultat al cercetărilor de peste 40 de ani ale muzicologului Viorel Cosma. Cu ajutorul echipei Muzeului Naţional "George Enescu" (Cristina Andrei - muzeograf şi Aurelian Popovici - grafician), sunt prezentate 20 de panouri ce surprind relaţia profundă şi îndelungată dintre Enescu şi şase mari lăutari români: George Ochialbi, Lică Ştefănescu, Cristache Ciolac, Gheorghe Dinicu, Nicolae Biucă şi Grigoraş Dinicu. Nu au lipsit nici momentele muzicale, oferite de orchestra violonistului Petrică Pană. Expoziţia poate fi vizitată săptămânal de marţi până duminică, până pe data de 26 martie.

Înainte de începerea vernisajului am avut prilejul de a discuta cu doamna Laura Manolache, directoarea Muzeului Naţional "George Enescu":

"După o serie de portrete de compozitori români în seria laureaţilor Premiului Naţional de Compoziţie "George Enescu", după o altă serie de expoziţii consacrate creaţiei lui George Enescu, iată că astăzi, în Aula Palatului Cantacuzino, Muzeul Naţional "George Enescu" oferă o expoziţie cu tematică inedită, menită să probeze legăturile profunde existente între maestrul George Enescu şi muzica lăutarilor români. În principal, bogăţia documentelor ne-a fost oferită de către muzicologul Viorel Cosma.

De asemenea, documente, afişe, programe din arhivele Muzeului Naţional George Enescu, ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi ale Academiei Române se reunesc astăzi pe cele 20 de panouri ce surprind această relaţie profundă şi îndelungată pe care Enescu a avut-o cu vestiţi lăutari sau chiar familii de lăutari, unii dintre ei ajungând la un nivel muzical profesional, ca absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior muzical. Prezenţa lor în sălile de concert cu ocazia unor audiţii, a unor premiere din creaţia enesciană, prezenţa lor în diferite alte momente ale existenţei sale probează această legătură.

De asemenea, faptul că Enescu a notat cu minuţiozitate în manuscrisele sale diverse melodii culese de la lăutari sau faptul că a recenzat ca academician culegeri de folclor, ne conduc la această cunoaştere din interior pe care el a avut-o în privinţa muzicii populare şi muzicii lăutarilor din România. Este o sărbătoare, şi momentul vernisajului este însoţit nu doar de cuvântul muzicologului Viorel Cosma, consultantul ştiinţific al expoziţiei, alături de echipa Muzeului Naţional "George Enescu": Cristina Andrei - muzeograf şi Aurelian Popovici - grafician, ci şi de momente muzicale realizate de taraful violonistului Petrică Pană."

Muzicologul Viorel Cosma - Consultant ştiinţific al expoziţiei:

"Ideea acestei conferinţe însoţite de muzică s-a născut în urma cercetărilor de peste 40 de ani privind legăturile lui George Enescu cu marii lăutari români. Sigur că a fost un subiect extrem de dificil. Legătura lui Enescu cu aceşti lăutari, care a durat peste 40-50 de ani, a fost într-adevăr o aventură, aş putea spune, pentru că în primul rând cu aceşti oameni se lucrează foarte greu. Sunt nişte oameni foarte binevoitori, dar în acelaşi timp complet în afara problemelor ştiinţifice, de date, ani sau titluri de lucrări. Exactitatea melodiilor pe care ei le cântau era o chestiune foarte greu de stabilit. De la apariţia cărţii "Figuri de lăutari" din 1960 până astăzi, aş putea spune că a venit momentul în care ideea unui concert de prezentare a acestor legături ale lui George Enescu s-a copt.

Expoziţia pe care o prezintă în premieră Muzeul Naţional George Enescu va face după părerea mea o mare vâlvă, pentru că sunt în proporţie de 80% documente inedite, sunt lucruri fundamentale pentru înţelegerea legăturii lui George Enescu cu folclorul şi cu muzica lăutărească - în paranteză fie vorba, Enescu i-a tratat pe absolut toţi aceşti şase lăutari de la egal la egal, ca pe nişte profesionişti ai muzicii. Şi bineînţeles că Enescu nu a avut decât de profitat în urma acestor legături, pe care nu s-a sfiit de foarte multe ori în anumite interviuri, spunând că el a învăţat mai mult de la lăutari decât de la şcoală. Vă daţi seama că o asemenea afirmaţie este de-a dreptul şocantă în zilele noastre, dar în modestia lui Enescu vroia să arate că aceşti lăutari aveau din tată în fiu acest repertoriu. Aveau anumite elemente tehnice care l-au interesat în mod direct de Enescu, pentru că în unele lucrări, dar în mod deosebit în Sonata în caracter popular românesc, el a vrut să găsească şi acele elemente ascunse de tehnică pe care numai printr-un contact viu, direct cu aceşti mari lăutari a putut să le prindă.

În momentul în care voi încerca să finalizez tot acest proiect, desigur că vom avea o revelaţie privind relaţiile lui Enescu cu muzica lăutărească şi în general cu aceşti mari lăutari. Este vorba de o legătură într-adevăr trainică şi demnă a putea fi studiată în amănunt. Toate aceste lucruri revelatoare pentru legăturile lui Enescu cu muzica lăutărească am încercat să le surprindem în această expoziţie, iar în concertul oferit de orchestra lui Petrică Pană vom încerca să punem în valoare toate melodiile pe care Enescu le-a notat. Astăzi vom face un efort ca să se audă în premieră absolută aceste melodii. Sunt convins că publicul care cunoaşte Rapsodiile, Sonata pentru pian şi Sonata pentru vioară "în caracter popular românesc" va recunoaşte multe dintre aceste fragmente de melodii lăutăreşti."