În a treia zi de Martisor, Stagiunea de marti seara a oferit sunete grave de violoncel: Radu Sinaci si Mircea Marian, alaturi de pianista Raluca Cimpoi Iordachi.

Primul, dupa ce a terminat Liceul de Arta din Arad (orasul natal), a absolvit si Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti la clasa îndrumata de Marin Cazacu, acum aflându-se la studii de masterat si doctorat în timp ce ia parte la concertele Orechestrei de Camera Radio, al carui membru a devenit. Radu Lucian Sinaci a primit premii în tara (Zalau, Botosani, Brasov, Bucuresti) si strainatate (Roma). A sustinut recitaluri si concerte. Face parte din cvartetul de coarde "A.K.D.Mic", cvartetul de violoncele "Peregrinni" si octetul de violoncele "Violoncellissimo".

Al doilea muzician al serii, Mircea Alexandru Marian provine din orasul Alba Iulia, unde a studiat la Liceul de Muzica în primele 8 clase, continuând apoi pregatirea la Liceul de "George Enescu" din Bucuresti, din anul 2006 fiind student al UNMB tot la clasa pregatita de Marin Cazacu. În perioada 2002-2006 laureat la olimpiade si concursuri de interpretare în tara, (Bucuresti, Tulcea), el a obtinut premiul I la competitiile internationale de la Chisinau (2007) si Liezen-Austria (2008). Mircea Marian s-a aflat pe scena în recitaluri sustinute în tara, aparând si ca solist al Orchestrei UNMB. Este de asemenea membru al ansamblului "Violoncellissimo".
Emulatie...
Ascultatorilor (o sala plina!) li s-au prezentat lucrarile într-o sui generis alternanta: trei piese - Radu Sinaci si o sonata cu ale sale patru parti - Mircea Marian.

Sonatina în re minor de Ludwig van Beethoven (compusa pentru mandolina si clavecin si transcrisa de Joachim von Stutschewsky) s-a auzit prima. Radu Sinaci a cântat cu maturitate, redând pertinent aceasta creatie de tinuta, clasica.

A urmat o cunoscuta plasmuire a unui "romantic rezervat" (francez de origine belgiana): Sonata în la major scrisa de César Franck pentru violonistul Eugene Ysaye, aranjata pentru violoncel si pian de Jules Delsart. Mircea Marian a redat cu siguranta si într-o completare perfecta cu partenera sa, pianista Raluca Cimpoi Iordachi, spunerea blânda a unor stari de la tristetea indecisa, la mângâierea dureroasa, învolburata, la patima duioasa si în fine la decizia învaluitoare, accentuând celebrele teme si intuind stilul "serios, reverentios, jovial, pasionat si misterios" (ca sa îi citam pe muzicologi) al componisticii franckiene.

Radu Sinaci a revenit apoi în scena pentru a reda mai întâi Cântec fara cuvinte opus 109 de Felix Mendelssohn Bartholdy; si aici, datorita începutului de martie si zilei dedicate în plan international femeii din anul 1909, sa ne amintim ca acest titlu preluat pentru numeroase creatii de marele muzician i-a fost propus de sora sa, Fanny. Piesa, dedicata d-rei Lisa Cristiani, de o veselie dansant-moderata si complex-languroasa, a fost admirabil redata de duo-ul Sinaci-Iordachi. Iar în ultima lucrare a serii, Rapsodia Ungara în Re major de violoncelistul si compozitorul ceh David Popper, a putut fi urmarita etalarea puterilor de virtuoz ale interpretului, care, trecând peste unele incertitudini la câteva secvente cu salturi, a realizat sprinten trecerile de la "of"-ul temperamental la dansurile saltarete.
Reactii...
Radu Sinaci si Mircea Marian au bucurat publicul si au primit în schimb aplauze si strigate de "Bravo"... Iar singura doamna de pe scena a mai primit (poate si de dragul Martisorului)... orhidee...