Arhivă : Cronici
Înapoi
Stagiunea de marti seara
Publicat: marți, 2 Iunie
2009
, ora 14.14
Violonistul
Cristian Fatu - pianista Verona Maier
CV... Solistul serii, Cristian Fatu (foto), este acum student bursier si profesor asistent la Park University din Kansas City-SUA, urmând cursuri de Master îndrumat de prof Ben Sayevich. Pregatirea sa a început la Bucuresti, la Liceul de Muzica "George Enescu"; în anul 2005, primind bursa Socrates Erasmus, a fost îndrumat un semestru la Hochschule für Musik din Köln, de profesoara Mihaela Martin, iar în 2008 a absolvit UNMB la clasa prof. Gabriel Croitoru.
Pregatirea violonistului a fost completata la Viena, Zürich, Bucuresti, München, Hanovra, Luxemburg si Boston, la cursuri de maiestrie ale unor artisti ca Vladimir Spivakov, Erich Rosenblith, Erich Grünberg, Sherban Lupu, Robert Szreder, Stefan Gheorghiu si Ion Voicu. El a obtinut premii în România, Italia si SUA. Si-a etalat repertoriul concertistic si cameral cântând alaturi de orchestra în tara (Orchestra de Camera Radio, Orch. Simfonice din Ploiesti, Arad, Bacau, Galati) si sustinând recitaluri în Germania, Austria, România, Italia, Elvetia, Luxemburg, Ungaria, Belgia, Israel, Tunis, Japonia si SUA. Anul trecut i s-a editat în Statele Unite primul CD, realizat împreuna cu pianista Tatiana Tessman, care poarta titlul "De la Bucuresti la Kansas City", cuprinzând creatii de Giuseppe Tartini, Pablo de Sarasate, Serghei Rahmaninov, Zoltan Kodaly, Ciprian Porumbescu si Grigoras Dinicu.
De la Beethoven la Ravel...
Publicul a ascultat mai întâi Sonata opus 96 în Sol major, a zecea si ultima, scrisa de Ludwig van Beethoven în anul 1812. Cristian Fatu si Verona Maier au redat Partea I (Allegro moderato) dezvaluind un Beethoven jovial, amabil, în dialoguri întrilurate, Adagio espressivo a curs pe o masculinitate calma cu treceri voalate spre dramatism, Scherzo-ul s-a auzit ca o zburare dansata, iar Poco Allegretto a încheiat lucrarea cu schimbarile sale de rol solistic între vioara si pian. (Sa fie pasajele acestea locul de inspiratie pentru "Harold în Italia" de Berlioz?)
A urmat, Sonata nr 3 pentru vioara si pian, a impresionistului Claude Debussy, scrisa în intervalul anilor 1915-17, ultima înaintea stingerii sale, în 1918. Interpretii au expus melodia întinsa cu salturi care sa cuprinda mult într-o exaltare... asezata a partii I, Allegro vivo, partea a II-a, Interméde fantasque et legére, a sunat ca o elucubrare de virtuozitate cu portiuni dansante, cu umor si o doza de buna dispozitie, iar Finale-Très animé a trecut de la clipoceala stinsa într-un torent de sunete, la momente de pasiune lenta, la strigatul de preaplin, spre motivul obsesiv si terminus-ul ascendent, definitiv...
Un entuziasm... naiv al publicului a facut ca aproape între toate partile celor doua sonate sa auzim... aplauze.
Dupa o scurta pauza, Cristian Fatu si Verona Maier si-au reluat programul, începând cu Rondo brillant de Franz Schubert. Introducerea-Andante si Rondo-ul-Allegro s-au succedat cu contrastele lor, cu anticiparile prestante, dramatice, sau misterios-valurite ale pianului anticipând spunerile viorii si cu ritmica pozitiva de la sfârsit.
A încheiat concertul cameral rapsodia Tzigane de Maurice Ravel, o pagina de romantism întârziat (cum a fost numita) a compozitorului impresionist. De la începutul rubato, solo, al viorii, plin de patima si "of", la momentele dansante în strigat de bucurie, muzica a sunat antrenant si a înveselit.
Si în sfârsit...
Concertul s-a bucurat de succes în fata publicului (desi, radiofonistii cu casti la urechi si cautatori de înregistrari perfecte au prins unele scapari de intonatie la cei doi artisti, si o oarecare "raguseala" în timbrul viorii). Lucrarile, interpretate cu nerv, cursiv, captivant, au fost rasplatite cu aplauze si flori...
CV... Solistul serii, Cristian Fatu (foto), este acum student bursier si profesor asistent la Park University din Kansas City-SUA, urmând cursuri de Master îndrumat de prof Ben Sayevich. Pregatirea sa a început la Bucuresti, la Liceul de Muzica "George Enescu"; în anul 2005, primind bursa Socrates Erasmus, a fost îndrumat un semestru la Hochschule für Musik din Köln, de profesoara Mihaela Martin, iar în 2008 a absolvit UNMB la clasa prof. Gabriel Croitoru.
Pregatirea violonistului a fost completata la Viena, Zürich, Bucuresti, München, Hanovra, Luxemburg si Boston, la cursuri de maiestrie ale unor artisti ca Vladimir Spivakov, Erich Rosenblith, Erich Grünberg, Sherban Lupu, Robert Szreder, Stefan Gheorghiu si Ion Voicu. El a obtinut premii în România, Italia si SUA. Si-a etalat repertoriul concertistic si cameral cântând alaturi de orchestra în tara (Orchestra de Camera Radio, Orch. Simfonice din Ploiesti, Arad, Bacau, Galati) si sustinând recitaluri în Germania, Austria, România, Italia, Elvetia, Luxemburg, Ungaria, Belgia, Israel, Tunis, Japonia si SUA. Anul trecut i s-a editat în Statele Unite primul CD, realizat împreuna cu pianista Tatiana Tessman, care poarta titlul "De la Bucuresti la Kansas City", cuprinzând creatii de Giuseppe Tartini, Pablo de Sarasate, Serghei Rahmaninov, Zoltan Kodaly, Ciprian Porumbescu si Grigoras Dinicu.
De la Beethoven la Ravel...
Publicul a ascultat mai întâi Sonata opus 96 în Sol major, a zecea si ultima, scrisa de Ludwig van Beethoven în anul 1812. Cristian Fatu si Verona Maier au redat Partea I (Allegro moderato) dezvaluind un Beethoven jovial, amabil, în dialoguri întrilurate, Adagio espressivo a curs pe o masculinitate calma cu treceri voalate spre dramatism, Scherzo-ul s-a auzit ca o zburare dansata, iar Poco Allegretto a încheiat lucrarea cu schimbarile sale de rol solistic între vioara si pian. (Sa fie pasajele acestea locul de inspiratie pentru "Harold în Italia" de Berlioz?)
A urmat, Sonata nr 3 pentru vioara si pian, a impresionistului Claude Debussy, scrisa în intervalul anilor 1915-17, ultima înaintea stingerii sale, în 1918. Interpretii au expus melodia întinsa cu salturi care sa cuprinda mult într-o exaltare... asezata a partii I, Allegro vivo, partea a II-a, Interméde fantasque et legére, a sunat ca o elucubrare de virtuozitate cu portiuni dansante, cu umor si o doza de buna dispozitie, iar Finale-Très animé a trecut de la clipoceala stinsa într-un torent de sunete, la momente de pasiune lenta, la strigatul de preaplin, spre motivul obsesiv si terminus-ul ascendent, definitiv...
Un entuziasm... naiv al publicului a facut ca aproape între toate partile celor doua sonate sa auzim... aplauze.
Dupa o scurta pauza, Cristian Fatu si Verona Maier si-au reluat programul, începând cu Rondo brillant de Franz Schubert. Introducerea-Andante si Rondo-ul-Allegro s-au succedat cu contrastele lor, cu anticiparile prestante, dramatice, sau misterios-valurite ale pianului anticipând spunerile viorii si cu ritmica pozitiva de la sfârsit.
A încheiat concertul cameral rapsodia Tzigane de Maurice Ravel, o pagina de romantism întârziat (cum a fost numita) a compozitorului impresionist. De la începutul rubato, solo, al viorii, plin de patima si "of", la momentele dansante în strigat de bucurie, muzica a sunat antrenant si a înveselit.
Si în sfârsit...
Concertul s-a bucurat de succes în fata publicului (desi, radiofonistii cu casti la urechi si cautatori de înregistrari perfecte au prins unele scapari de intonatie la cei doi artisti, si o oarecare "raguseala" în timbrul viorii). Lucrarile, interpretate cu nerv, cursiv, captivant, au fost rasplatite cu aplauze si flori...