Care este unul dintre cele mai potrivite contexte pentru a asculta muzica lui Bach cântata pe o vioara Stradivarius? Pe strada. Mai exact pe strada Visarion, colt cu bulevardul Lascar Catargiu, în fata unei case darâmate.

Aceasta este concluzia la care am ajuns dupa recitalul sustinut pe 18 iunie 2009 de Alexandru Tomescu.

Atmosfera a fost extraordinara, în mare datorita publicului numeros, din care au facut parte ziaristi, spectatori veniti sa-l vada pe cel mai în voga violonist român al momentului, dar si spectatori care doreau sa sprijine noua campanie a Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, intitulata Omul darâma locul. Scopul campaniei este de a sublinia faptul ca promovarea si conservarea patrimoniului construit depinde, în primul rând, de crearea deprinderii de a sanctiona public orice proiect de demolare sau de mutilare a caselor si a zonelor construite.

Casa din str. Visarion nr. 8 face parte dintr-un ansamblul arhitectural protejat. Dupa ce actualului proprietar i s-a refuzat cererea de a o demola, în 2006, a avut loc un incendiu în cladire care a distrus partial acoperisul. În prezent, monumentul nu poate fi demolat, dar se dezintegreaza si nu au loc interventii de consolidare, restaurare sau întretinere.

Dupa un mars caruia am putea sa-i spunem "de protest" la care a luat parte mai multa lume decât ma asteptam, grupul s-a oprit în fata casei si a depus lumânari, pentru ca apoi Alexandru Tomescu sa-si ia vioara si sa sustina un recital care a durat cu aproape o ora mai mult decât era programat.

Despre décor dar si despre reusita acestei seri ne-a vorbit Ministrul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National - Theodor Paleologu: "A fost o seara extraordinara. Inclusiv baltile de-aici au contribuit la magia momentului - o balta mare ca la Venetia. Am pus lumânari pentru casa demolata pe margine. Ruinele casei, muzica minunata a lui Alexandru Tomescu - toate acestea au facut din aceasta seara una de neuitat si ma bucura foarte mult ceea ce as considera un fel de renastere a civismului în România de astazi. Civism din partea unui artist, care a cântat pe gratis, din spirit civic, dintr-un simt al responsabilitatii. Sper ca si alti muzicieni, alti artisti, se vor angaja în acelasi fel pentru o cauza comuna. De asemenea ma bucur de aceasta participare foarte mare a celor care îsi doresc ca patrimoniul sa fie aparat, sa fie protejat, sa fie pus în valoare. Au fost câteva sute de oameni, ceea ce este un lucru extraordinar de îmbucurator."

Alexandru Tomescu a interpretat lucrari de Johann Sebastian Bach, Fritz Kreisler, Joseph Haydn, Nicolo Paganini si nu în ultimul rând George Enescu. Violonistul glumea între piese ca "are multe bisuri daca se cere". Si s-au cerut.

Publicul a fost unul cald si entuziast, sentimente pe care i le-au transmis, evident, si Tomescu, care a cântat parca cu mai multa placere decât de obicei. Faptul ca a existat un sistem de amplificare a contribut la reusita serii.

Mai multe despre aceasta initiativa si despre succesul ei a dezvaluit chiar violonistul Alexandru Tomescu: "Îmi pasa de ce se întâmpla aici în orasul meu. Banuiesc ca asemeni multor altor concetateni de-ai mei am vazut zi de zi cladiri foarte frumoase, colturi pline de farmec ale Bucurestiului care dispar peste noapte. Am facut ceea ce face toata lumea: Am scrâsnit din dinti, am zis "uite dom'le ce se-ntâmpla. Ah! Fir'ar sa fie! Daca as putea..." si l-am întâlnit pe domnul ministru. Mi-a venit o idee: ce-ar fi daca am organiza ceva în aer liber, aici, pe trotuar. Sigur ca la început mi s-a parut o mica nebunie. Chiar vroiam sa cânt împreuna cu Romanian Piano Trio, însa ar fi fost nevoie de un pian iar timpul a fost foarte scurt. Însa, am primit reactii foarte entuziaste chiar înainte de eveniment deci la un moment dat poate chiar vom scoate si un pian. Eu m-am simtiti extraordinar aici si am fost impresionat ca, spre deosebire de salile de concert, n-am auzit nici un telefon mobil sunând si am fost impresionat ca lumea a stat o ora si jumatate în picioare, fara pauza, ca sa asculte muzica clasica. Eu cred ca acest lucru înseamna o speranta. Publicul pentru muzica clasica exista, trebuie doar sa-l gasim."