Arhivă : Cronici Înapoi
Festivalului internațional de muzică de cameră SoNoRo - Ziua a II-a. Acasă: București-Paris
Publicat: duminică, 2 Noiembrie
2008
, ora 14.20
Cel de-al doilea concert programat în
cadrul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo
a stat în seara zilei de duminică, 2 noiembrie 2008, sub genericul
Acasă: București-Paris. Dacă în primul moment n-am
înțeles exact la ce se referă acest titlu, lucrurile s-au clarificat
atunci când am văzut programul; artiștii au ales Trio-ul pentru
coarde "Aubade" de George Enescu ca centru al concertului,
iar în jurul acestui opus s-au cântat lucrări de Claude Debussy,
Gabriel Faure și Cesar Franck. Astfel Enescu, cel pentru
care cea de-a doua casă a fost Parisul, s-a aflat în "compania"
maeștrilor francezi ai muzicii.
Majoritatea lucrărilor pe care le-am auzit seara trecută la Muzeul Național "George Enescu" au fost miniaturi; concertul s-a deschis cu Rapsodia I pentru clarinet și pian de Claude Debussy, în interpretarea clarinetistului Reto Bieri, un rafinat instrumentist, a continuat cu "Elegia" pentru violoncel și pian de Gabriel Faure, ocazie cu care l-am putut asculta pe violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg. A urmat apoi lucrarea enesciană "Aubade", un opus ce inspiră fragilitate și emană luminozitate, interpretat de violonistul Daishin Kashimoto, violistul Răzvan Popovici și violoncelistul Alexander Chaushian.
Singura lucrare de mari dimensiuni a fost Sonata în La major pentru vioară și pian de Cesar Franck, prezentă ultima în program. Iar lucrul acesta este în conformitate cu intenția directorului Festivalului, violistul Răzvan Popovici, care declara într-un recent interviu că vrea să lase publicului bucureștean timpul necesar de a intra în atmosfera audierii unor opusuri camerale, acesta fiind motivul pentru care a ales pentru prima parte de concert lucrări accesibile, scurte ca durată.
Sonata de Franck a fost interpretată de violionistul Daishin Kashimoto și de pianista Diana Ketler. Deși Diana Ketler este o foarte bună parteneră de scenă, a cărei experiență în domeniul muzicii de cameră se face simțită în grija cu care își acompaniază colegii, dificultatea partiturii pianistice a celebrei sonate de Franck s-a dovedit a fi prea mare pentru a putea fi cântată impecabil. Iar în interpretarea violonistului Daishin Kashimoto am simțit, din păcate prea adesea, exagerări romanțioase la nivelul tempo-ului și al frazării.
Cu toate acestea, toți instrumentiștii prezenți aseară pe scena Muzeului "Enescu" pot fi admirați pentru certele lor calități de artiști specializați în interpretarea muzicii de cameră.
Majoritatea lucrărilor pe care le-am auzit seara trecută la Muzeul Național "George Enescu" au fost miniaturi; concertul s-a deschis cu Rapsodia I pentru clarinet și pian de Claude Debussy, în interpretarea clarinetistului Reto Bieri, un rafinat instrumentist, a continuat cu "Elegia" pentru violoncel și pian de Gabriel Faure, ocazie cu care l-am putut asculta pe violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg. A urmat apoi lucrarea enesciană "Aubade", un opus ce inspiră fragilitate și emană luminozitate, interpretat de violonistul Daishin Kashimoto, violistul Răzvan Popovici și violoncelistul Alexander Chaushian.
Singura lucrare de mari dimensiuni a fost Sonata în La major pentru vioară și pian de Cesar Franck, prezentă ultima în program. Iar lucrul acesta este în conformitate cu intenția directorului Festivalului, violistul Răzvan Popovici, care declara într-un recent interviu că vrea să lase publicului bucureștean timpul necesar de a intra în atmosfera audierii unor opusuri camerale, acesta fiind motivul pentru care a ales pentru prima parte de concert lucrări accesibile, scurte ca durată.
Sonata de Franck a fost interpretată de violionistul Daishin Kashimoto și de pianista Diana Ketler. Deși Diana Ketler este o foarte bună parteneră de scenă, a cărei experiență în domeniul muzicii de cameră se face simțită în grija cu care își acompaniază colegii, dificultatea partiturii pianistice a celebrei sonate de Franck s-a dovedit a fi prea mare pentru a putea fi cântată impecabil. Iar în interpretarea violonistului Daishin Kashimoto am simțit, din păcate prea adesea, exagerări romanțioase la nivelul tempo-ului și al frazării.
Cu toate acestea, toți instrumentiștii prezenți aseară pe scena Muzeului "Enescu" pot fi admirați pentru certele lor calități de artiști specializați în interpretarea muzicii de cameră.