...Studenta clujeană se afla deja pe scenă cînd am ajuns, cu o oră înainte de intrarea publicului, repetând. Lelia Serafinceanu este studentă în anul II la Academia de Muzică "Gheorghe Dima", la clasa îndrumată de Daniel Goiţi. Laureată a competiţiilor naţionale de la Constanţa, Sighetu Marmaţiei, Bistriţa, Oradea, Piatra Neamţ, Baia Mare, sau Satu Mare, ea s-a distins şi la concursuri internaţionale la Bucureşti şi Sibiu, în Italia, la Salerno, primind în anul 2005 premiul I absolut şi Medalia de Aur. Prezentă pe scenă în recitaluri, tânăra pianistă a cântat alături de orchestra Liceului de Muzică "Sigismund Toduţă" (a cărui elevă a fost), dar şi împreună cu simfonicul Filarmonicii "Transilvania", sub bagheta dirijorului Petre Sbârcea....Tracul inerent contactului cu publicul era dublat, mărturisea Lelia Serafinceanu, de o tăietură ne-lăsată să se vindece, (din cauza studiului la care nu a vrut să renunţe) la degetul mic (nr.5) de la mâna stângă.

Călătoria în timp a primei părţi...
Lelia Serafinceanu a început cu una dintre cele 12 sonate în si minor de Domenico Scarlatti, a cărei pulsaţie ritmică ea îşi dorea să sune cît mai egal. Miniatura a fost bine plasată în epocă prin sonoritatea de clavicembalo obţinută. A urmat un salt în spunerea romantică a lui Frederic Chopin şi al său Studiu în do minor opus 25 nr. 12, numit "Oceanul", unde pianista a obţinut coloraţia arpegiată potrivită în redarea acelor faze ale zbuciumului prin care compozitorul conduce spre iluminarea pătimaşă de la sfîrşit. "Şlagărul" serii, Sonata în do diez minor opus 27 nr.2 "Quasi una fantasia" de Ludwig van Beethoven, "a Lunii", ascunde în a sa parte întâi capcane de "stare" de o periculoasă monotonie, o redare corectă cerând o sustinere continuă pe arpegii fără nici un accent, pe care melodia minimă de o discreţie demnă, masculină, să poată fi exprimată. Aici, poate, sensibilitatea Leliei se va ascunde mai mult cu timpul...Dar pianista s-a identificat perfect cu acea sprinţară făptură (născocită de legenda din versurile lui Aloysius Bertrand) "sonorizată" de Maurice Ravel în prima parte din suita "Gaspard de la nuit": Ondine. Clipocirea perfectă, cu o spunere clară a descris în toate nuanţele lor, încercările spiritului apelor de a-l seduce pe cel care îi urmărea zburdălniciile de pe mal...

Rumoarea liniştii din foyer...
După pauză, au urmat pagini din creaţia lui Franz Liszt.Partitura preferată a Leliei Serafinceanu, "Valea Obermann-ului", nr 6 din ciclul "Ani de pelerinaj" - Elveţia, a fost redată în toate rostirile ei contrastante, între liniştea onirică şi creşterile patimei, imaginile curgând pe o uitare definitivă a dificultăţilor tehnice.Iar în "Vânătorul sălbatec" (Studiul transcendental nr 8 în do minor, ce solicită "încheieturi puternice şi suple"), pianista a redat cu un fidel "Presto furioso" acea nebunie ritmică plină de forţă a sunetelor, din a căror învolburare se ridica melodia.

Stil...
În aceste vremi ale apogeului cinismului, în care se poate cânta Beethoven aşa cum o face Helene Grimaud (adică alb, robotic), Lelia Serafinceanu vibrează încă la semnalele sufletului, abordând o atitudine artistică ţinând, cred, de FRUMOS.