Începând din acest an, fiecare Primăvară va avea o semnificație aparte în ceea ce privește relațiile diplomatice între România și Polonia, în data de 3 martie va sărbătorită "Ziua solidarității româno-polone". Pentru marca acest eveniment, și nu numai, violonistul Alexandru Tomescu a susținut un recital la Castelul regal din Varșovia. Mai multe detalii aflăm de la renumitul muzician.

Domnule Alexandru Tomescu, joi 29 februarie ați evoluat în cadrul unui eveniment prilejuit de aniversarea pentru prima dată, în data de 3 martie a Zilei Solidarității Româno-Polone și de anunțarea sezonului cultural România-Polonia, care se va derula în perioada iunie 2024-octombrie 2025. În primul rând, ce înseamnă pentru țara noastră acest parteneriat cultural bilateral între cele două state?

Cred că este o oportunitate foarte bună din punct de vedere cultural. În urmă cu câțiva ani de zile am participat la mai multe acțiuni în cadrul sezonului cultural România-Franța și am văzut cu toții atunci ce deschidere extraordinară poate să însemne. Sunt convins că există foarte multe similitudini culturale între România și Polonia. Se vor intensifica și schimburile culturale, nu doar cele muzicale și cu acest concert de la Palatul Regal din Varșovia s-a deschis cu dreptul acest demers atât de frumos. Cred că în ziua de astăzi, în care atâtea lucruri par să dividă oamenii mai mult ca niciodată, astfel de acțiuni de împrietenire, inclusiv la nivel cultural între state, între națiuni, între oameni sunt mai mult decât binevenite.

Recitalul de la Castelul Regal din Varșovia pe care l-ați susținut alături de pianista Adela Liculescu și de soprana Alexandra Zamfira, a marcat de altfel și aniversarea a 105 ani de relații diplomatice între România și Polonia. Povestiți-ne vă rog despre contextul în care ați primit invitația de a evolua în cadrul acestui eveniment.

Invitația a fost lansată de către doamna ministru al Culturii, doamna Raluca Turcan. Dorința a fost aceea tocmai de a marca din punct de vedere muzical acest moment și de aceea am ales lucrări reprezentative pentru cultura românească, respectiv lucrări ale lui George Enescu și lucrări poloneze. M-am oprit la compozitorul Henryk Wieniawski, violonist și virtuoz celebru din secolul al XIX-lea, de care mă simt legat în mod special, deoarece Concertul său este unul dintre primele mele concerte pe care le-am cântat cu orchestra. Eram copil, am fost la Lublin, în orașul său natal și acolo am participat și am și câștigat un premiu important la concursul Wieniawski. Pentru mine, Wieniawski înseamnă foarte mult ca muzician. Aș dori să subliniez și faptul că mă bucur că a înregistrat această deschidere a organizatorilor în a programa lucrări consistente în acest program, respectiv Sonata a II-a de George Enescu. De multe ori la astfel de evenimente oficiale se preferă programe cu miniaturi, cu piese de anvergură mai mică. Cred că publicul a avut o surpriză foarte plăcută să descopere o lucrare romantică, o lucrare cuceritoare a lui George Enescu. Să nu uităm că această sonată a II-a a fost compusă pe când el avea doar 17 ani și cred că a fost cum spunea, o supriză plăcută pentru foarte mulți. Mă bucur că am avut alături de mine o parteneră extraordinară, pe Adela Liculescu și ea laureată a concursului "George Enescu". A cântat pentru prima dată această sonată și a fost ca peștele în apă și cred că toată lumea a rămas cu o amintire foarte frumoasă de la acea seară de la Palatul Regal.