În organizarea postului Radio România Muzical și a asociației SoNoRo, la Sala Radio va avea loc în curând cea de-a V-a ediție a "Concertului de Mărțișor". Artiștii pe care îi veți putea urmări în cadrul acestui eveniment sunt pianista Shani Diluka, violonistul Nicolas Dautricourt și violistul Răzvan Popovici. Cu această ocazie, Shani Diluka i-a oferit un interviu colegei noastre, Sarah Natsis:

Doamnă Shani Diluka, duminică, în data de 3 martie 2024, veți urca pe scena Sălii Radio din București, într-un concert pe care îl veți susține împreună cu violonistul Nicolas Dautricourt și violistul Răzvan Popovici. Cum a început această colaborare și cum i-ați descrie ca artiști?

Am venit în mai multe ocazii în București. Am cântat la Ateneul Român de 2 sau de 3 ori, de aceea, aș spune că am o legătură puternică cu România, care este o țară minunată din punct de vedere muzical.

Am fost foarte norocoasă să-l întâlnesc pe Răzvan Popovici în Germania în cadrul unui festival foarte bun, la Lindau. Am rezonat atât de bine încât m-a invitat să vin în România. Pe lângă faptul că este un mare artist, aș spune că Răzvan este un mare gânditor al muzicii.

Pe Nicolas Dautricourt îl cunosc de 20 de ani. Este unul dintre cei mai mari violoniști pe care îi poți găsi în Franța sau chiar dincolo de Franța. Are un fel aparte de a cânta la vioară, cu un sunet minunat.

Deci aș spune că este un grup de muzică de cameră foarte bun, cu artiști minunați și cu un spirit vibrant, în care suntem cu toții prieteni.

Veți prezenta publicului, printre altele, lucrări semnate de Gabriel Fauré, Johannes Brahms, Edvard Grieg, dar și Rebecca Clarke, o cunoscută violistă a secolului XX. Ce ne puteți spune despre acest program muzical?

Programul muzical are la bază tema "l'Heure Bleue", adică "Ora Albastră". În limba franceză, spunem că "Heure Bleue" este momentul dintre zi și noapte. Este vorba despre o stare de spirit melancolică și foarte romantică.

Aceasta este legătura dintre compozitorii incluși în program. Sunt lucrări minunate, unele dintre ele fiind mai puțin cunoscute, cum ar fi cea semnată de Rebecca Clark, despre care aș spune că este o bijuterie, este absolut minunată. Vom interpreta și Bruch în trio, eu voi cânta și solo, vom interpreta, de asemenea, Liszt, Schubert și Ceaikovski, deci este un program bogat și interesant, cuprinzând multe contraste, pe care le unește spiritul special al acestei ore albastre.

Evenimentul de la Sala Radio deschide ediția a XII-a a Turneului "Sonoro Conac". Cu ce gânduri ați acceptat această invitație și care este percepția dumneavoastră asupra proiectelor SoNoRo?

Am mai participat în cadrul turneului SoNoRo înainte de perioada pandemiei, a fost un eveniment găzduit de Ateneu și a fost absolut fantastic, pentru că modul în care se face muzică în cadrul acestui proiect este unul profesionist, de excelență la nivel internațional. Răzvan Popovici include de fiecare dată în program soliști veniți din toată lumea și cred că acest festival este foarte valoros. Știu că în România există o tradiție în ceea ce privește muzică clasică și mă gândesc la Radu Lupu, Clara Haskil, Sergiu Celibidache. Această cultură puternică ne motivează să ne ridicăm la un nivel înalt și în același timp, este o mare bucurie să putem cânta și împărtăși acest moment special.

Printre mentorii pe care i-ați avut de-a lungul carierei dumneavoastră se numără pianiștii Murray Perahia, Maria Joao Pires și Martha Argerich. Cât de importanți credeți că sunt mentorii în dezvoltarea unei cariere de succes? Cât de mare este aportul lor, în opinia dumneavoastră?

Perioada în care am cântat și am studiat cu acești mari mentori pentru mine a fost crucială - chiar săptămâna aceasta voi cânta și voi lucra cu maestrul Alfred Brendel, o legendă a lumii pianstice. Acești mari muzicieni, care au acumulat o experiență de 50-60 de ani în domeniu, au primit ei înșiși cunoștințe deosebite de la mentorii lor, este, deci, o moștenire care vine de la atâtea generații și pe care trebuie să o respectăm. Aceasta este valoarea pe care vreau să o transmit și eu și fac din asta o misiune pentru mine, ca solist și chiar ca profesor. Consider că este foarte important, mai ales pentru un muzician din sfera muzicii clasice, să aibă această legătură cu trecutul, pentru a-l duce mai departe în viitor.

Ați crescut în Monaco, însă părinții dumneavoastră provin din Sri Lanka. Sunteți prima artistă cu rădăcini în Asia de Sud care a semnat un contract cu renumita casă de discuri Warner Classics. Ce a însemnat pentru cariera dumneavoastră această colaborare începută în anul 2020?

Pentru mine a fost desigur, un pas mare, pentru că Warner Classics a lucrat cu legende precum Maria Callas sau Barenboim și este o casă de discuri prestigioasă, de renume internațional. A fost o mare schimbare în cariera mea când am semnat acest contract, recent am devenit artist exclusiv Warner Classics, așa că am sprijinul echipei de acolo pentru fiecare înregistrare. Este o casă de discuri foarte bine orientată la nivel internațional, astfel, înregistrările mele sunt transmise de posturi de radio din Statele Unite, Australia, Japonia, Germania și multe altele. A fost o oportunitate extraordinară pentru mine. Warner Classics a devenit o familie și este o mare onoare să fac parte din această echipă, deoarece ei nu colaborează cu mulți pianiști, iar foarte puțini dintre aceștia devin artiști exclusivi Warner Classics.

Pe lângă faptul că aveți o bogată activitate concertistică, dedicați timp și poeziei. Ați publicat două volume, primul fiind chiar recompensat cu Premiul Academiei Franceze. Cum vedeți legătura dintre muzică și poezie?

Consider că este o legătură foarte strânsă între cele două, le-aș descrie chiar ca două "surori de suflet". Compozitori precum Schubert sau Beethoven au manifestat un puternic interes pentru poezie, pentru literatură. Îmi transpun gândurile pe hârtie în fiecare zi, când căltoresc cu avionul, când stau la hotel și în multe alte momente. Poezia face parte din viața mea și aș spune că ea cuprinde acel mister pe care îl întâlnim și în muzică. Deseori citesc poezii înaine de a urca pe scenă, tocmai pentru a mă transpune în acea dimensiune de sensibilitate profundă.