Invitatul meu din această seară este chitaristul Dragoș Ilie, doctorand al Universității Texas din Austin, dar și laureat al Bursei "Moștenitorii României muzicale" - un proiect Radio România Muzical și Rotary Club Pipera.

Bine ai revenit acasă, Dragoș!

Bine v-am găsit! Mulțumesc pentru invitație.

Ne place să credem că ai reînnodat legătura muzicală cu România datorită acelei burse menționate mai devreme. Aşa este?

Absolut. Fără să exagerez, pot să spun că Bursa "Moștenitorii României muzicale" a deschis porțile mele spre a mă întoarce acasă, să cânt acasă, să vin la Sala Radio, iată, pentru a treia oară. E a treia oară când revin pe scena Sălii Radio. A fost o experiență cu totul și cu totul extraordinară nu doar din prisma concertelor, dar și prin faptul că m-a ajutat să îmi împlinesc un vis, acela de a înregistra un album - albumul meu de debut.

Ai avut mai multe întâlniri cu publicul din România nu numai la Sala Radio, ci și la Cluj, la Brașov; ai fost în turneu cu Alexandru Tomescu. Cum ai fost primit? Ce impresie ți-a lăsat publicul din țară? Eu știu că tu ai plecat înainte de a debuta pe scenele de la noi, ai plecat din școală.

Am plecat din școală... am plecat tânăr, ca să zic așa. Cântasem prin țară, dar nu mai ajungeam să cânt atât de des. Eram oarecum deconectat de scena românească. Odată cu bursa a venit primul concert, cu Concierto de Aranjuez, la Sala Radio, în decembrie 2021. Acela a fost concertul de debut, adevăratul debut - și al meu cu o orchestră, al meu cu Orchestra Radio. Apoi, asta a facilitat întâlnirea mea cu maestrul Alexandru Tomescu, cu care am cântat împreună în Turneul Stradivarius Paganini Magic. Am cântat lucrările lui Paganini pentru vioară și chitară. Nu mulți știu că Paganini a iubit chitara la fel de mult ca vioara. A scris, de fapt, mai mult pentru chitară decât pentru vioară. Dar, lăsând asta la o parte... am cântat 17 concerte prin orașe și săli de concerte, locuri mai neconvenționale. Avem Cabana Caraiman, Cramele Jelna, biserici superbe de care nici nu știam. A fost o experiență cu totul și cu totul extraordinară. M-a făcut să mă reîndrăgostesc de România și să-mi doresc să mă conectez cu publicul de aici cât mai mult posibil.

Miercuri revii la Sala Radio. Vreau să ne spui câte ceva despre ce vei cânta în fața publicului pentru această a treia oară, într-o zi de 13 decembrie.

Sigur, o zi cu noroc, sper eu. O să cânt un concert foarte drag mie. O să cânt, de fapt, primul concert pentru chitară scris în secolul XX. Cu toții cunoaștem acum Concerul de Aranjuez ca fiind regele concertelor pentru chitară...

... un evergreen.

Da, exact. Un Led Zeppelin, dacă vreți, sau Metallica... un standard absolut. Dar a fost de fapt concertul lui Mario Castelnuovo-Tedesco primul scris în acest secol, scris pentru ilustrul Andres Segovia. E un concert foarte plin de caracter, plin de voioșie, dar are și elemente emoționale cu care eu mă identific, anume dorul de casă. Aceasta este, de fapt, chiar ultima piesă pe care Tedesco a scris-o cât încă era în Italia. Tedesco a fost nevoit să-și părăsească țara din cauza regimului fascist; a emigrat în Statele Unite și a scris acest concert (l-a terminat iarna, decembrie-ianuarie) în trei mișcări. Prima este foarte jucăușă, redă caracterul italian al lui Luigi Boccherini (compozitor care, la rândul lui, a iubit chitara; a fost un împătimit al câtarei, a scris multe lucrări pentru chitară și cvartete de cozi, de exemplu). A doua mișcare este rămas-bunul lui Tedesco pe care și-l oferă dealurilor din Toscana. Iar a treia mișcare... cum spuneam, acest concert fiind dedicat lui Andres Segovia, nu putea să nu scrie ceva în caracter spaniol. Și avem o a treia mișcare ritmico-cavaleresc, în spiritul cavaleresc foarte onorabil al maestrului Andres Segovia, cu o tentă spaniolă. Tedesco însuși spunea că intenția lui e să aducă aminte de baletele vechi spaniole. Deci, avem un concert neoclasic, neoromantic. Sper să vă placă. Mie îmi place enorm de mult!

Tedesco, un compozitor prolific. Iar în America, nu știu dacă știe foarte multă lume, a fost profesorul unui mare creator de muzică de film, și anume John Williams.

Și nu doar John Williams... enorm de multe nume pe care eu nu prea le știu pentru că nu sunt chiar un împătimit al filmelor din anii '50-'60, dar Tedesco s scris enorm de multă muzică pentru film. El, când s-a mutat, inițial Jascha Heifetz l-a ajutat să emigreze în Statele Unite; a stat în New York puțin, după care s-a mutat în California, Beverly Hills, și a lucrat pentru faimoasa companie MGM, cea mai renumită din industria de film, o legendă. Și el a fost profesorul multor, multor compozitori de muzică de film. Foarte multe din materialele tematice ale lui John Williams se regăsesc în piese scrise de Tedesco. Pentru cei care chiar își doresc să găsească aceste conexiuni, este o lucrare scrisă pentru chitară... Tedesco a scris 100-200 de piese pentru chitară, a îndrăgit foarte mult instrumentul. Și un set foarte interesant, Chitarele bine temperate, inspirat din faimoasele cărți ale lui Johann Sebastian Bach, preludii și fugi în toate cheile pentru citară... una din ele are prezentă chiar tema din Star Wars. Și asemănarea e atât de puternică, e aproape imposibil să le separi una de cealaltă, mai ales când ne gândim că John Williams a fost și studentul său.

Ai un concert miercuri cu Richard Strauss, Tedesco și Bizet. Cum vezi alăturarea asta?

Ador programele nonconformiste! Chitara... eu tot timpul o văd ca pe verișorul ăla mai străin de la masă, pe care-l mai invităm din când în când, dar ne uităm așa, ciudat la el... Și-atunci, iubesc alăturările de repertorii care nu se cântă chiar atât de des, pentru că este muzică valoroasă și eu cred că audiențele s-ar bucura de un refresh sonor. Fără să vorbesc nimic de rău despre masterpieces sau compozitori consacrați, dar este atât de multă muzică frumoasă scrisă de care nu se știe. Și nici eu nu știam, sincer să fiu. Deci, mi se pare un proiect interesant. O să trebuiască să mă gândesc, în acest concert, oare ce piesă de bis s-ar potrivi? Nu știu. O să vedem. Mai întâi să vedem dacă audienței o să-i placă concertul de chitară.

A, și alegi bisul atunci, în funcție de reacție?

Da, nu m-am hotărât încă, habar nu am. Cu siguranță, n-ar trebui să zic asta live... o să vedem. Vedem momentul, vedem starea. Nu mai zic nimic, mă dau singur de gol.

Trebuie să mai zici pentru că vreau să vorbim puțin și despre albumul tău, care vine, iată, și el în urma Bursei "Moștenitorii Românei muzicale", înregistrat aici, în studiourile noastre. Și îl legăm tot de concertul de miercuri, 13 decembrie, deoarece atunci tu vei avea și o sesiune de autografe care se va ține în foaierul central al Sălii Radio - autografe pe acest album. El se găsește la Standul Editurii "Casa Radio", în foaierul Sălii Radio și ar fi păcat să nu veniți în fața lui Dragoș Ilie cu un astfel de disc. Te rog să ne vorbești despre acest album al tău!

E un proiect personal, un proiect de suflet. Am plecat de la ideea de casă, în special dorul de casă, eu trăind în America de aproape 8 ani. Și a început tot așa, spontan, cu o improvizație. Am început să cânt Balada lui Ciprian Porumbescu pe chitară, tema, și mi-am dat seama că sună foarte bine pe chitară, se potrivește și nu doar pentru că sunt eu chitarist. Și-atunci am zis, ok, cum pot să duc proiectul ăsta mai departe? Aveam deja în minte o dorință de-a mea, să promovez repertoriul românesc pentru chitară - atât aranjamente, cât și lucrări originale, să-l îmbin oarecum cu repertoriul internațional și toate ideile astea s-au contopit în proiectul care a devenit cd-ul meu de debut "Guitar Delights". Pleacă de la ideea de acasă... albumul începe cu Balada lui Porumbescu și se termină cu o altă baladă, o baladă scrisă de profesorul meu Andrew Zohn. Și în jurul acestor două balade am construit "arhitectura" dorului de casă. Un filon foarte mult inspirat din folclor și cu tentă est-europeană pentru că de aici ne tragem - așa gândesc eu, așa identific eu casa. E un proiect personal, sper să vă placă! Celor care ascultă acest CD, sper să îi ducă acasă, indiferent unde sunt și indiferent unde e casa lor.

Cât de mult te-a ajutat pe tine Bursa "Moștenitorii României muzicale"? Te întreb pentru că, uite, vine o altă sesiune de selecţie pentru bursa asta și te întreb, le-ai recomanda tinerilor muzicieni să participe la această competiție!?

Absolut! 100%. E, probabil, cea mai importanță bursă din România pe care am avut-o. Și nu a fost doar calitatea premiului, a fost faptul că m-a introdus, m-a pus în legătură cu contactele muzicale, m-a adus pe scenă în țară. Eu îmi făcusem oarecum un nume în lumea chitarea internaționale, dar nu eram atât de cunoscut acasă.

Aș putea spune că aproape deloc.

Aproape deloc. La Bursa "Moștenitorii României muzicale" m-a intrigat foarte mult faptul că-ți oferă libertatea de a-ți gândi singur proiectul. Proiectul meu a fost să-mi fac un cd și să mă conectez cu lumea muzicală de acasă. Asta a dus și la întâlnirea cu maestrul Tomescu și toate lucrurile extraordinare care s-au întâmplat după. Dar a fost, într-un fel, tot ideea mea, proiectul meu să fac un CD.

Îi încurajez pe tinerii muzicieni din țară să vină cu proiectele lor, indiferent care sunt - dacă-și doresc să cânte că orchestre sau să promoveze repertoriul nou care le e drag, sau orice proiect, multimedia, orice ar avea în minte... tare i-aș încuraja să nu rateze așa o oportunitate! Un proiect, o bursă foarte versatilă, făcută să te ajute într-un mod individual.

Ai vorbit de conexiunea cu scenele românești și aș vrea să vorbim despre ceea ce se va întâmpla după 13 decembrie. Adică, mai exact, unde te mai poate vedea lumea pe scenă, nu numai aici, la Sala Radio?

În România, o să puteți, dacă doriți, să veniți la un castel. Am un concert pe 13 ianuarie de care sunt foarte încântat, un concert pe care l-am intitulat tot după Guitar Delights, un concert într-o atmosferă mai intimă. Castelul se numește Zabola, Domeniile Zabola. Sper să vă găsesc acolo. O să fie o atmosferă foarte diferită de Sala Radio, cu siguranță!

Dragoș, îți mulțumesc pentru prezența în studio, sper să vină lumea la concert. Oricum, noi, Radio România Muzical, vom transmite în direct concertul miercuri, de la ora 19.00. Ascultătorii care nu sunt din București pot să-l asculte pe Dragoș Ilie la Radio România Muzical. Mult succes și sper să vii în studioul Radio România Muzical să ne mai împărtășești și alte succese din cariera ta viitoare!

Absolut. Mulțumesc mult pentru invitație și pentru că sunteți atât de calzi și prietenoși. Chiar mă faceți să mă simt ca acasă.

Noi suntem Radio România Muzical, nu putem fi altfel!

Îți propun să încheiem cu un moment de pe albumul Guitar Delights. Am ales Walk Dance de Miroslav Tadic. Poți să ne spui două cuvinte despre acest moment?

Am atât de multe cuvinte! O să încerc să zic foarte rapid. Walk Dance e una din piesele mele preferate, am cântat-o mult timp. Compozitorul în partitură totuși îți dă opțiunea să adaugi o improvizație, chiar în mijlocul piesei dacă dorești, și a fost o provocare pe care am evitat-o mult timp, până când a venit momentul să înregistrez albumul. Deci, în înregistrarea pe care o să o auziți, în mijlocul piesei, este chiar o improvizație.

O improvizație pe care ai făcut-o atunci, pe loc, în studioul de înregistrări...

Pe loc, spontan, negândit, nu a fost planificat. Cum a ieșit... vedem.

Și dacă vei mai cânta vreodată piesa asta, vei putea să reproduci acea improvizație sau vei face alta?

Va fi complet alta.

Deci, este unicat. Pe acest disc o găsiți, dragi ascultători!