Sala Radio găzduiește, în data de 26 noiembrie 2023, un concert înscris în cadrul ediției a XVIII-a a Festivalului de Muzică Veche București. Evoluează grupul "Les Musiciens de Saint Julien", împreună cu flautistul François Lazarevich. Acesta ne oferă mai multe informații despre eveniment, într-un interviu realizat de Sarah Natsis:

Domnule François Lazarevich, ați mai fost în România în trecut?

Da, am participat în cadrul aceluiași festival în anul 2019 și am mai cântat și la Miercurea Ciuc.

Veți evolua pe scena Sălii Radio împreună cu grupul "Les Musiciens de Saint Julien", pe care l-ați fondat în anul 2006. Cum ați putea descrie muzicienii care formează acest grup? Care ar fi principalele lor atribute?

Suntem un ansamblu de muzică veche, iar cei mai mulți dintre noi cântă la copii ale unor instrumente vechi.

Tema programului este destul de specială, pentru că se centrează asupra lui Telemann și este influențată de muzica poloneză și de muzica "hanak", specifică Moraviei. Așadar, vom cânta atât muzică veche, cât și muzică tradițională.

Unii dintre muzicieni sunt mai specializați în muzica tradițională. De exemplu, îl avem la țambal pe Iurie Morar, care deși locuiește în Franța, provine din Moldova. Astfel, cunoaște foarte bine muzica tradițională din România și din Europa de Est.

Mai avem și un percuționist, Pierre Rigopoulos, care cântă la diferite instrumente de percuție. Solista noastră are pregătire în muzica clasică, dar și în cea tradițională și cunoaște foarte bine cântecele grecești și din Europa de Est.

De asemenea, la vioara I avem un muzician din Republica Cehă, dar care locuiește tot în Franța. Este un bun violonist de muzică barocă și, de asemenea, cunoaște destul de bine muzica sa tradițională.

Așadar, mă bucur că am reușit să adun o echipă de artiști care pot interpreta atât muzică veche, cât și muzică tradițională. Iar eu însumi cânt multă muzică barocă, dar cunosc destul de bine și muzica tradițională franceză și irlandeză.

Programul pe care-l propuneți publicului bucureștean reunește lucrări semnate de Georg Philipp Telemann, dar și muzică tradițională din spațiul european. Cum ați gândit alcătuirea acestuia și cum intrați în posesia acestor colecții muzicale uitate?

În primul rând, am citit autobiografia lui Telemann. A scris trei texte scurte despre el însuși, despre propria viață și despre călătoriile sale în Silezia din anul 1705 până în 1708. În această perioadă a putut asculta muzicienii locali și a fost cu adevărat impresionat de aceștia și de muzica lor.

Așa a descoperit muzica poloneză și muzica "hanak". A ascultat ansambluri mari de violoniști și cimpoieri. Iar eu, ca interpret de cimpoi, am fost foarte atras și am început să caut cât mai multe informații pe această temă.

Am citit manuscrisul "Rostosck" de Telemann cu melodii poloneze și manuscrisul "Uhrovska" din 1730, care adună multe melodii slovace. Toate acestea m-au ajutat să-mi fac o idee despre muzica pe care Telemann a putut să o asculte.

Ce amprentă sonoră intenționați să dați acestui eveniment, intitulat "Adevărata frumusețe barbară"?

Titlul programului este o formulare a lui Telemann însuși. El vorbește despre "frumusețea barbară" a muzicii poloneze și "hanak". Vreau să transmitem energia acesteia, de aceea am adăugat câteva melodii tradiționale, câteva cântece și dansuri tradiționale din Polonia, din Slovacia, sau din Moravia.

Am integrat, de asemenea, și cântece tradiționale din România, pentru că se aseamănă mult cu o parte a creației lui Telemann. Și, bineînțeles, avându-l pe Iurie la țambal, ar fi fost păcat să nu cântăm o muzică atât de bună.

Cred că din punct de vedere muzical, fiecare piesă din program poate captiva.