Concursul Național „Mihail Jora”, ajuns la ediția cu numărul 30, pune accentul în acest an pe încurajarea și promovarea tinerilor muzicologi. Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România îi invită să se înscrie până pe 5 decembrie la secțiunea de critică muzicală. Regulamentul și condițiile de participare sunt disponibile pe site-ul musicrit.ro. 

Ce urmărește juriul în cadrul unui astfel de concurs?

Juriul nu o să aibă o sarcină ușoară, dar va fi cu siguranță una plăcută. La concurs se cer trei articole - două cronici și o recenzie de disc sau de carte. Deci, se cer lucruri diverse. Ce poate să urmărească un juriu făcut din profesori de muzicologie decât, în primul rând, respectarea unor anume rigori, cum ar fi cele de redactare, de exprimare, de fluența limbii române? Dar cred că departajarea o va face cultura generală, imaginația, cultura muzicală, în special, a fiecărui tânăr care va scrie despre evenimente muzicale.

Rețete nu există, ne vom adapta cu siguranță la ceea ce primim de la candidați, dar sunt convinsă că va fi un succes. E o inițiativă excepțională! Nu este nouă. Înțeleg că acest concurs a ajuns la a XXX-a ediție. Eu am fost alături de domnul profesor Grigore Constantinescu în multe din edițiile trecute, dar iată că acum concursul e lansat cu o nouă strălucire și cu premii ofertante.

Care ar fi, din perspectiva dumneavoastră, cele mai importante calități ale unui critic muzical?

Flerul ar fi una dintre calități, echilibrul în aprecieri, o vastă cultură muzicală - nu spun în ordine toate aceste calități, ci cum îmi vin în minte... o vastă cultură muzicală care se capătă, sigur, în școală, dar mai ales urmărind o viață muzicală permanent și fiind la curent cu tot ce se întâmplă, cu toate tendințele, cu toate modele, cu toate ideile instituționale ale festivalurilor sau ale tuturor filarmonicilor, teatrelor de operă ș.a.m.d. A fi la curent cu aparițiile editoriale și discografice și, sigur, dacă s-ar putea, și talentul literar... pentru mine ar fi important. Adică, nu este indiferent cum scrie cineva. Ne putem uita la marii noștri scriitori să luăm exemple de stil de la ei. Eu recomand întotdeauna ca tinerii să citească literatura română. Există exerciții de stil care pot fi făcute, există și talentul fiecăruia.

Sunt esențiali criticii muzicali în mediul cultural?

Sunt esențiali, într-adevăr, dacă își fac datoria așa cum trebuie. În primul rând, criticii muzicali reprezintă un vehicul al educației publicului larg despre muzică. Și există aici diverse tipuri de educație, cum sunt și diverse tipuri de public. Criticii muzicali se pot specializa pe muzica de divertisment, pe pop, jazz, orice fel de gen de muzică, pe muzică clasică academică, pe muzică contemporană, experimentală ș.a.m.d. Sau pot cuprinde toate aceste segmente dacă le stă în putere. În orice caz, ei sunt în primul rând un vehicul al educației publicului și al informării. E foarte important ca informarea să vină din partea cuiva care știe despre ce vorbește, mai ales într-o perioadă în care informație este la un click distanță de noi. Orice informație despre orice, în câteva minute. Uneori, însă, ai nevoie de informații și nu știi cui să le ceri, nu știi cine să te ghideze, pentru că sunt domenii specializate și ai nevoie de mai mult decât prima informație care îți pică în cale, ai nevoie de un ghid. Criticul muzical poate fi un asemenea ghid.

Pe urmă, criticul muzical poate fi un fin instrument de balanță pentru cei implicați în actul muzical, pentru interpreți și compozitori... și muzicologi, în mult mai mică măsură, dacă e vorba de cărți. Dar, în primul rând, pentru interpreți și compozitori, un critic muzical bun contează întotdeauna ca un soi de barometru, pentru că te poți raporta la aprecierile lui în funcție de propriile nevoi. Sigur, iarăși, cu condiția ca acest critic muzical să fie unul performant. Adică să îndeplinească toate criteriile de care vorbeam și, în același timp, să aibă o poziție inteligentă și echilibrată totodată vizavi de fenomenul muzical pe care-l analizează. Nu au ce căuta în critica muzicală, în niciun domeniu al criticii, enervări, frustrări, negativisme sau, dimpotrivă, laude exagerate. Nu fac bine nimănui; nici statui ridicate pe loc, nici statui demolate pe loc, metaforic vorbind. Acestea nu fac bine. Foarte bine ar face o atitudine rațională, binevoitoare pentru fenomenul muzical...nu pentru artiștii sau actorii acestui fenomen. Și, cam asta ar fi.

Ce sfaturi aveți pentru tinerii muzicologi?

Să citească pe cât posibil mai mult. Asta e tot ce aș putea să ofer ca sfat unui tânăr muzicolog. Dacă îi place meseria și dacă dorește să o facă, să citească mult, să citească orice, nu numai muzicologie (acolo este obligatoriu de citit). Să citească literatură, să citească orice-i place, dar să citească!

Așa cum se întâmplă și în compoziție, așa cum se întâmplă, până la urmă, și în interpretare, doar reflectând, citind, ascultând, doar atunci îți vin noi idei. Ele nu vin din neant.